,,Un copil e și ancoră, și pereche de aripi.”

WhatsApp-Image-2022-01-03-at-14.21.06

Chika este un copil al lui Dumnezeu, o fetiță orfană care și-a găsit o familie, a cucerit inimi și a schimbat vieți. 

Sunt un copil al lui Dumnezeu este o carte de non-ficțiune, scrisă de Mitch Albom, autor a numeroase opere de ficțiune și non-ficțiune. A scris șapte bestselleruri numărul unu New York Times, inclusiv Marți cu Morrie, cea mai bine vândută carte de memorii din toate timpurile. S-a implicat în numeroase acțiuni umanitare. În 2006, a fondat SAY Detroit, care supraveghează acum nouă organizații caritabile în zona metropolitană a orașului Detroit, iar din 2010 a început să gestioneze orfelinatul Have Faith din Port-au-Prince, pe care îl vizitează lunar.
Am considerat că este nevoie de o astfel de mini-fișă biografică, înainte de a-mi așterne impresiile despre această carte, întrucât nenea Mitch, așa cum îi spune Chika, și Janine, soția sa, gardienii adoptivi ai micuței, au cunoscut acest înger orfan la orfelinatul Have Faith din Haiti. Povestea este una reală, evenimentele nu sunt plăsmuite de imaginația scriitorului, iar emoția se prelinge din fiecare pagină a cărții. O poveste despre speranță, credință și iubirea necondiționată a unor părinți adoptivi.

,,O poveste foarte expresivă și încântătoare despre cum familiile sunt ca operele de artă, pot fi constituie din orice fel de material.”, Kirkus
Pe de o parte, această carte este un jurnal al lui Mitch Albom, un jurnal pe care-l scrie după moartea Chikăi și poate fi privit ca o scriere care are puterea de a-l elibera de durerea care i-a încorsetat sufletul. Într-o primăvară, când copacii dădeau să îmbobocească, Chika i-a părăsit pe oamenii cărora, pentru o perioadă scurtă de timp, le-a dăruit cel mai frumos cadou: o familie.
Chika s-a născut în Haiti, a doua cea mai săracă națiune din lume, în 9 ianuarie 2010. La trei zile, în 12 ianuarie, a avut loc un cutremur, în urma căruia au murit ,,mai mulți oameni decât în timpul Revoluției americane și al Războiului din Golf la un loc.”, dar Chika și mama ei au supraviețuit. După ceva vreme, mama Chikăi s-a recăsătorit și, doi ani mai târziu, când a născut un băiețel, a murit – ,,viața și moartea s-au întâlnit în același pat.”. După înmormântare, Herzulia, nașa Chikăi, a luat-o la ea, însă, în mai puțin de un an, a dus-o pe micuță la orfelinatul Have Faith, care era administrat de Mitch Albom.
,,Și astfel, Chika, Providența ne-a adus împreună, unindu-ne viețile sau poate ar trebui să spun continuându-le, dat fiind că lui Dumnezeu nu-i vin idei așa, într-un anumit punct al vieții unei persoane.”

Pe lângă vocea lui Mitch Albom, apare și vocea Chikăi, care ghidează acest demers scriitoricesc. Această relativizare a perspectivei mi-a oferit oportunitatea a o cunoaște pe micuța eroină. Altminteri, aș fi cunoscut-o doar din spusele lui Mitch Albom. Dialogul lor, pe alocuri, dătător de nostalgie, alteori, amuzant, te face să întorci paginile cu sete și curiozitate.
,,- Nenea Mitch, tu de ce nu ai făcut copii?

– (…) din egoism. Credeam că voi avea mereu timp, că nu se va sfârși niciodată. Credeam că a avea o familie e ca și cum ți-ai lua un covor pe care îl ții în debara până când ești pregătit să-l întinzi pe jos. (…) Există multe feluri de egoism pe lume, dar cel mai egoist dintre toate este să-ți bați joc de timpul pe care-l ai, pentru că niciunul dintre noi nu știe exact cât îi este dat; este un afront la adresa lui Dumnezeu să crezi că timpul tău nu este limitat.”
Caracterul subiectiv al scrierii este dat și de tehnica flashback-ului. Scurtele priviri înspre trecut ale lui Mitch Albom întregesc povestea Chikăi Jeune.

Un alt titlul potrivit pentru această carte ar fi fost Cele șapte lecții ale Chikăi. De ce șapte? Pentru că Chika moare la șapte ani.
Prima lecție – ,,Sunt aici să te protejez!”
A doua lecție – ,,Esența timpului se schimbă.”
A treia lecție – ,,Minunează-te!”
A patra lecție – ,,Copil dârz!”
A cincea lecție – ,,Când copiii sunt ai tăi fără să fie ai tăi.”
A șasea lecție – ,,Când un mariaj devine o familie.”
A șaptea lecție – ,,Îndatoririle care ne definesc.”
Fiecare lecție merită citită de voi, dragi cititori, pentru a descoperi adevărata semnificație a iubirii, dar și a durerii.
Cu ochiul stâng lăsat, gura la fel și mersul ușor împletit, Chika este dusă la RMN. În Haiti, la momentul respectiv, exista un singur aparat RMN, iar consultația costa 750$. Astfel, descoperă o tumoare cerebrală, moment în care sensurile cuvântului ,,protecție” din mintea lui nenea Mitch se schimbă.

Mitch și Janine Albom o vor aduce pe Chika în America pentru a-i oferi un tratament. Din Haiti, ,,țara munților înalți”, în America, ,,Țara Minunilor”, cum o va numi Chika, când va descoperi alte condiții de trai. Din acest moment vor începe tratamentele și operațiile.
Retrospectiv, scriitorul revine asupra clipelor petrecute alături de Chika, încercând parcă să mai recupereze ceva din fericirea și veselia molipsitoare a acestui copil care nu știa că timpul ei se măsoară în ,,câteva luni”.
,,Un copil e și ancoră, și pereche de aripi. (…) Esența timpului se schimbă. Când apare un copil, timpul nu-ți mai aparține.”
Cartea asta nu ne livrează un Mitch Albom-scriitor, ci un Mitch Albom-tată, care vorbește despre paternitate ca despre un loc ,,unde un copil își poate găsi propriul sanctuar”, un Mitch Albom care descoperă bucuria de a avea grijă de familia lui, care nu mai e un mariaj, ci a devenit o familie odată cu apariția Chikăi.
,,Un copil este ca un ghem de timp care se desfășoară.”
Sunt un copil al lui Dumnezeu
mi-a amintit de Acolo unde femeile sunt regi. Pentru a doua oară, am descoperit conotațiile legăturii dintre părinții adoptivi și copii. Adopția e definiția iubirii care nu cunoaște limite. Mulți ar spune că o legătură de nezdruncinat e doar între părinții naturali și copii. I-aș contrazice, iar acum cu atât mai mult.

,,Am văzut cu ochii mei cea mai pură dintre legături între o mamă adoptivă şi copiii ei, aşa cum am văzut şi bebeluşi neajutorați abandonați de cei care le-au dat naştere. Se mai întâmpla invers. Dar, după o vreme, cazi la pace cu adevărul: iubirea este cea care ne leagă cu adevărat unul de celălalt. Totul se reduce, întotdeauna, la iubire.”
Scriitorul a inserat și detalii legate de obiceiurile din Haiti. De pildă, ,,De Anul Nou se serveşte un fel de mâncare special, soup joumou, o delicatesă din dovlecel alb, cartofi, legume, ceapă, usturoi şi bucăți de carne de vită. Supa era interzisă sclavilor la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi se mănâncă pe 1 ianuarie pentru a comemora revoluția din Haiti care, în 1804, i-a adus independența. În toată tara, indiferent cât de sărace, familiile degustă această supă de parcă ar fi, literalmente, gustul libertății. Este o tradiție care-i face să se simtă mândri. Unii dintre copiii noştri sunt destul de mari încât să înțeleagă acest lucru. Cei mici sunt doar fericiți să mănânce supa.”.
În această pretinsă recenzie, am folosit cuvântul ,,poveste”, iar acum, când vreau să-mi închei șirul gândurilor, realizez că asta nu e o poveste. Poveștile, în final, au toate personajele reunite și fericite, din punctul meu de vedere. 

Chika nu mai e… Întorc pagina și mă bucur să văd că, de fapt, nu m-am înșelat. Chika va fi întotdeauna prezentă.
,,- Unde-i Chika? întreabă. Și-și pune mânuța în dreptul inimii mele. – Uite unde e!”

Mitch Albom este scriitorul care nu se sfiește și dă perdeaua la o parte într-un moment vulnerabil, dorind să arate lumii cât de importantă este familia și cât de important este să ne bucurăm de lucrurile mărunte alături de cei dragi.

,,Oamenii mă întreabă ce am învățat din această experienţă. Am încercat să explic prin intermediul acestor pagini. Dar, mai presus de orice, trebuie să spun asta: familiile sunt ca operele de artă. Pot fi constituite din orice fel de material. Uneori, materialul e biologic. Alteori, se contopesc mai multe materiale. Alteori, e vorba doar despre un amestec între momentul potrivit şi circumstanțele potrivite, exact ca ouăle acelea bătute într-o bucătărie din Michigan. Dar, indiferent de cum se naşte o familie sau cum se desface o familie, un lucru rămâne întotdeauna adevărat: copiii nu se pierd. Iar noi nu am pierdut un copil. Noi am primit un copil. O fetiţă minunată.”

Citiți cartea Sunt un copil al lui Dumnezeu și apoi îmbrățișați-vă copilul, spuneți-i cât e de minunat și mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru sănătate!

Cartea poate fi comandată de aici: https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=43e561e47&unique=50e9adcf3&redirect_to=https%253A//bookzone.ro/carte/sunt-un-copil-al-lui-dumnezeu%253Fgclid%253DCj0KCQiA2sqOBhCGARIsAPuPK0i3Qkv3aQJIHThJPNQLGyQ1j9tpYcL6CZZQkjf7NymmA8pb1lKKt_IaAqCMEALw_wcB.

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.