Timpul și ale lui andrele,
din ștrincănit nu se opresc.
Anii zboară,
iar strănepoții în suflet îți coboară.
În brațe se cuibăresc
și iubire nutresc.
Timpule, chivernisește-mi anii,
iar când vor rămâne tăciunii,
dăruiește-mi bucuria de a fi,
cândva,
și eu,
Străbunică.
Menu
Menu
