Sumki și ascuțitoarea aducătoare de puteri!

WhatsApp-Image-2022-04-02-at-09.52.32

,,Limbajul este meseria mea, instrumentul muzical la care cânt, și mă port cu el așa cum se poartă un violonist cu vioara lui. Pentru mine, când scriu, cel mai important este să fiu precis.”, spunea Amos Oz într-un interviu în ,,Tablet”, definind astfel trăsătura definitorie a scriiturii sale.

Tradus în peste 20 de țări, Sumki este un microbildungsroman emoționant, pe care l-am citit într-o dimineață de februarie, când soarele voia cu orice preț să-mi fie alături în acest periplu.
Încă din prolog, sugestiv intitulat ,,Despre schimbări”, mărcile lexico-gramaticale de persoana I relevă un narator-personaj dornic să ne povestească despre schimbările survenite ,,pe vremea” când avea ,,unsprezece ani și vreo două, trei luni”. Amos Oz ne poartă în călătoria frumoasă de la copilărie spre adolescență, împrumutându-i vocea băiatului ,,cunoscut sub numele de Sumki până aproape de sfârșitul clasei a opta”.

,,Eu, pe vremea când aveam unsprezece ani și vreo două, trei luni, m-am schimbat de patru sau cinci ori într-o singură zi. Aș putea începe povestea istorisindu-vă despre unchiul Tzemah sau poate despre Esti, Dar o prefer pe Esti.”
Este cuprins de primii fiori ai iubirii, Esti reușind să-i răscolească simțurile și ,,Iată cum înflorește dragostea” (titlul primului capitol):
,,De vreo două sau trei ori am chinuit-o pe Esti atât de tare în pauza de la ora zece, încât i-au dat lacrimile. Din această cauză am fost pedepsit de către Hemda, profesoara noastră, dar am îndurat totul bărbătește, strângând din dinți. Și astfel a înflorit dragostea, pur și simplu, fără ca acest lucru să fie marcat de un eveniment special, până în prima zi după Shavuot. Esti plângea din cauza mea în pauza de la ora zece, iar eu plângeam din cauza ei noaptea.”

Unchiul Tzemah este unchiul excentric care îi oferă cadou o bicicletă. Astfel, protagonistul pornește spre ,,izvoarele râului Zambezi, singur și plin de curaj”, moment în care descoperă cine sunt oamenii care au ,,O inimă mare și largă” (titlul celui de-al doilea capitol):
,,…omul care dă dovadă de compasiune chiar și față de cel mai mare dintre dușmanii săi nu face decât să demonstreze că are o inimă mare și largă. Nicio putere de pe lumea aceasta, niciun obstacol nu ar putea să-l împiedice pe un astfel de om să se aventureze în expediții spre teritorii necunoscute.”
Înainte de a pleca spre locuri ,,unde nu a călcat niciodată piciorul vreunui alb”, Sumki își vizitează prietenul de la capătul străzii Tzfania, Aldo Castelnuovo, pentru a-i arăta bicicleta cea nouă. Nu întâmplător, în casa familiei Castelnuovo, va descoperi răspunsul la întrebarea ,,Cine se va sui în muntele Domnului și cine va sta în locul cel sfânt al Lui?” (Psalmi 23,3) – ,,Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima.” (Psalmi 23,4). Va renunța la bicicletă în schimbul unui trenuleț electric, schimbul fiind făcut în baza unui contract, prietenul Aldo luându-și măsuri de precauție.

După ce învață despre alegeri și despre semnarea unui contract, trenulețul îi va fi confiscat de huliganul cartierului, Goel, Sumki primind drept consolare un pui de câine-lup, Paznic, care va fugi. După toate schimburile făcute, temerarul biciclist, asemenea unui Tom Sawyer păgubos, se va întoarce acasă cu o ascuțitoare, învățând ce înseamnă pierderea, trădarea, frica și rușinea, realizând că ,,Asta-i viața!”. Purtătoare de multiple semnificații, ascuțitoarea simbolizează curajul, vigoarea, faptul că Sumki este gata de atac, a dobândit noi puteri, are inițiativă și este hotărât să își apere singur interesele, semn că nu mai este un copil, ci a devenit un adolescent asumat. 


,,Ce îmi poate oferi o ascuțitoare, ce beneficii îmi poate aduce? Absolut nimic. Și cu toate acestea, voi avea mereu grijă de ea, toată viața. Jur. Nicio putere de pe acest pământ nu va reuși să smulgă ascuțitoarea din mâna mea.”

Certat de tatăl său, Sumki va fugi de acasă, iar noaptea îl va găsi pe treptele aprozarului închis al domnului Bialig. Tatăl lui Esti, domnul inginer Inbar, văzându-l pe scări, îl va invita la el acasă, spre bucuria lui Sumki, care credea că ,,Totul e pierdut” (titlul capitolului șase). Când crezi că totul e pierdut, de fapt, totul e regăsit! Viața te învață că există o soluție pentru orice problemă și totul nu e pierdut, însă totul depinde de felul în care alegem să privim lucrurile.

Iubirea, pe care o căutăm încă de când venim pe lume, îl salvează pe Sumki, iar ascuțitoarea norocoasă e ținută strâns ,,în pumnul pe care-l țin în buzunar”, pe care o va dărui din dragoste.

,,Totul e bine când se termină cu bine” (epilogul)
Acest ,,tot” ar fi putut fi sumarizat într-o frază – Sumki a primit o bicicletă, la care a renunțat în schimbul unui trenuleț, pe care l-a dat pentru un câine, care a fugit, găsind apoi o ascuțitoare, pe care a dăruit-o din dragoste –, dar am vrut să reliefez caracterul de bildungsroman al acestei scrieri.
O carte pe care o așez în rândul cărților de recitit!
Cartea poate fi comandată de aici: https://www.libris.ro/sumki-amos-oz-HUM978-606-779-570-7–p11052885.html?gclid=Cj0KCQjw6J-SBhCrARIsAH0yMZh3_U6NLInZv_IrWF0G3CuiVQCKD51Rq1wnHhGj7F-vb7N0V5FDscYaAs0AEALw_wcB.

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.