,,Pentru a se dezvolta armonios și a învăța, copiii au nevoie de realitate, de interacțiune cu realitatea, cu adulții din viața lor și cu alți copii.”

FB_IMG_1636725859588

Într-o zi, în timp ce mă jucam cu Vladimir, băiețelul nostru, care are 1 an și 5 luni, mi-am pus câteva întrebări legate de limbaj. Am citit diverse materiale pe internet, dar mi-aș fi dorit să discut cu un specialist. Am apelat la Roxana Oaida, logoped cu experiență, care și-a răpit din timpul liber pentru a ne oferi informații valoroase legate de limbajul copiilor. 

M.C: Unde lucrați în prezent și unde vă pot găsi părinții care au nevoie de un logoped răbdător și dedicat? 

Roxana Oaida: În prezent îmi dedic majoritatea timpului creșterii și îngrijirii celor doi băieți ai mei. Activitatea mea de bază este cea de profesor. Sunt profesor de sprijin la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă din Alba Iulia și, în același timp, sunt logoped. Am fost logoped la Centrul Maria Beatrice, în Alba Iulia, și la Clinimar, în Sebeș.

M.C: Când mergem cu copilul la logoped? Când ar trebui să ne facem griji că nu vorbește copilul? Care sunt primele semne de îngrijorare? Vladimir, spre exemplu, are un 1 an și 5 luni. Zice ,,mama”, ,,ta”, ,,tata” și ,,papa”, ,,apa”, astea sunt cuvintele lui. Ar trebui să îmi fac griji?

Roxana Oaida: Eu îndemn părinții să aibă încredere în instinctul lor și să meargă cu copilul la logoped dacă ei consideră că ceva este în neregulă. Nu există o vârstă anume. Tulburările de limbaj pot să apară și la vârste mai mari (bâlbâiala, dislexia, disgrafia, discalculia) și nu se rezumă doar la întârzieri în apariția vorbirii sau pronunția deficitară a sunetelor și cuvintelor.

Tipic, apariția și dezvoltarea limbajului expresiv urmează câteva etape:

– până la aproximativ 7 luni – copilul gângurește divers și folosind diferite intonații;

– aproximativ între 7 și 12 luni – apare lalațiunea, când repetă sau face combinații de silabe folosind cel mai adesea sunetele ,,p”, ,,t”, ,,d”;

– în jurul vârstei de 1 an – pronunță primele cuvinte cu sens și în fiecare lună vocabularul lui se mărește cu câteva cuvinte noi;

– după 18 luni, până la aproximativ 24 de luni – ar trebui să folosească două cuvinte împreună pentru a exprima ceea ce observă (,,Tata merge.”, ,,Mama bea apă.”, ,,Buni pa.”);

– la vârsta de 2-3 ani – poate purta o conversație simplă despre ceva ce se petrece în jur și poate să răspundă la întrebări simple;

– vârsta de 3-4 ani este vârsta ,,de ce-urilor”, ,,ce” și ,,cine”.

La fel de important ca limbajul expresiv este limbajul receptiv (cât și ce înțelege copilul). Eu le recomand părinților să urmărească dezvoltarea limbajului receptiv încă din primele săptămâni de viață ale copilului și să observe dacă acesta reacționează la stimuli auditivi: diverse sunete, zgomote din mediu, diferite voci și tonalități, mai ales vocea mamei. În caz că nu observă reacții din partea copilului, să se adreseze unui specialist O.R.L. pentru evaluarea auzului. Limbajul receptiv se dezvoltă înaintea celui expresiv, prin urmare copilul înțelege mai mult decât poate să exprime și este foarte important să se observe ce și cât înțelege copilul pe măsură ce acesta crește (dacă înțelege și reacționează adecvat la cuvinte uzuale și comenzi simple: ,,Dă mingea!”, ,,Fă pa!”, ,,Arată…!”).

M.C: Credeți că televizorul și telefonul au o influență negativă asupra dezvoltării limbajului? Un copil care petrece mult timp în fața unui ecran poate să fie un copil care va vorbi târziu?

Roxana Oaida: Timpul îndelungat petrecut de un copil în fața ecranelor va avea efecte negative asupra dezvolării lui din mai multe puncte de vedere, nu doar al limbajului. Pentru a se dezvolta armonios și a învăța, copiii au nevoie de realitate, de interacțiune cu realitatea, cu adulții din viața lor și cu alți copii. Poate ați observant că multe desene pentru bebeluși și video-uri adresate copiilor nu au cuvinte, ci doar muzică de fundal și onomatopee, deci copilul nu are cum să învețe să vorbească privindu-le. E foarte probabil ca un copil care petrece mult timp în fața unui ecran să vorbească mai târziu decât media, iar în cazul fericit, în care nu are o întârziere de vorbire, există alte tulburări de limbaj și comportament care pot să apară.

M.C: Fără a judeca, uneori, am impresia că părinții care adoptă o atitudine pasivă și au nevoie de o clipă de răgaz, apelează la telefon sau tabletă. Îi pune copilului în brațe dispozitivul ăsta care ne-a furat socializarea și el își vede liniștit de treabă. Apoi ne facem griji că nu vorbește copilul. Poate părintele să prevină mersul la logoped? Ce activități sunt recomandate? Până la ce vârstă ar trebui să desfășuram astfel de activități cu micuții noștri? Noi vorbim cu Vladimir, ii spunem unele cuvinte pe silabe, i-am luat niște cărticele cu animale, fructe etc, dar parcă simt că nu fac îndeajuns. Soțul meu căuta într-o zi activități specifice vârstei de 1 an și zicea că după ce a citit câteva articole, a ajuns la concluzia că trebuie să vorbești cu ei cât mai mult.

Roxana Oaida: De cele mai multe ori, tulburările de limbaj pot fi prevenite petrecând cât mai mult timp alături de copil și realizând impreună cu el diverse activități. Copiii învață vorbirea imitând, prin urmare e nevoie să îi audă pe adulții din jurul lor vorbind. E foarte important ca adulții, cu care copilul își petrece cel mai mult timp, să vorbească corect, să nu aibă un debit verbal foarte mare (să nu vorbească foarte repede și precipitat) și să îi dea timp copilului să proceseze ce a auzit și să răspundă.

Dacă  alegeți să le dați ecrane de la vârste fragede, priviți împreună cu ei, explicați ce văd și aud acolo, rostiți, cântați, bateți ritmul, dansați.

Activitățile pe care părinții le pot desfășura sunt în funcție de vârsta copilului și de problemele pe care vor să le preîntâmpine sau să le rezolve.

Părinții trebuie să le vorbească direct copiilor, să denumească obiectele și acțiunile din jurul lor (cuvinte pronunțate corect, fără diminutive), să le explice ceea ce văd într-un limbaj simplu și concis, să cânte, să danseze pe diverse ritmuri împreună, să recite poezii și rime (chiar și inventate și fără sens), să asculte cu atenție și să identifice sunete din jur, să li se citească povești scurte (atât cât au ei răbdare).

M.C: Ce se întâmplă dacă părintele nu își duce copilul la logoped? Sunt situații în care problema se poate rezolva de la sine fără ajutor? Mă gândesc acum la scriitorul Lucian Blaga, poetul ,,mut ca o lebădă”.

Roxana Oaida: Dacă părintele observă o problemă de limbaj la copilul său, e indicat să consulte un specialist cât mai curând pentru o evaluare corectă și recomandări. Sunt situații când anumite probleme/dificultăți pot fi depășite de la sine și foarte ușor de către copil, fără intervenția unui specialist. În același timp, altele pot să persiste sau să se agraveze, dacă nu se intrevine cât mai devreme. Nu există o anumită vârstă la care e indicat să fie dus copilul la logoped. Atunci când se observă o problemă, ar trebui dus, indiferent de vârstă.

M.C: Ce anume blochează exprimarea verbală?

Există mai multe cauze care blochează sau îngreunează exprimarea verbală:

– unele deficiențe ale aparatului fonoarticulator;

– deficiențe de auz;

– unele afectări neurologice;

– tulburările anxioase;

– stresul posttraumatic; 

M.C: Puteți să ne recomandați câteva jocuri logopedice?

Roxana Oaida: Pentru copiii mici și bebeluși recomand jocurile pe care le-am amintit mai devreme, iar pentru copiii mai mari, preșcolari sau chiar școlari mici, să despartă cuvinte în silabe, să identifice numărul de silabe, să identifice primul sau ultimul sunet din cuvinte, să găsească cuvinte care încep cu un anumit sunet, să denumească cât mai multe elemente dintr-o categorie (ex. animale domestice, animale sălbatice, mijloace de transport etc), să găsească cuvinte care rimează, să găsească cât mai multe însușiri pentru un obiect/persoană, să citiți împreună, să povestească după imagini, să alcătuiască propoziții folosind anumite cuvinte.

Acestea sunt doar câteva sugestii și pot să fie realizate în funcție de vârsta și nivelul de dezvoltare al copilului și e indicat să fie completate cu alte activități stimulatoare (cognitive și motorii) adecvate vârstei.

M.C: Diferența dintre copilul autist și copilul care nu vorbește.

Un diagnostic poate să fie pus doar de un specialist (psiholog, psihiatru), dar părinții se pot ghida după câteva aspecte pentru a ști în ce direcție să o ia.

Copilul autist nu se caracterizează numai prin faptul că nu vorbește. Un copil care are o tulburare de spectru autist prezintă și alte simptome care se cumulează, cum ar fi: stereotipii, reacționează foarte puțin sau deloc la interacțiunea cu alți adulți sau copii, nu păstrează contactul vizual, nu reacționează când este strigat pe nume, dă impresia că nu aude, este foarte dificil la mâncare/pare lipsit de apetit, poate să stea o perioadă lungă de timp singur (chiar ore) fără să solicite atenția unui adult, îi provoacă disconfort și poate să refuze contactul fizic (ex. nu îi place să fie luat în brațe).

Un copil care nu vorbește, dar este dezvoltat normal din punct de vedere psihomotor înțelege ceea ce i se comunică (în funcție de vârstă), realizează comenzi adecvate vârstei, își comunică nonverbal (prin gesturi, mimică) nevoile și dorințele și răspunde la interacțiunea cu adulții sau alți copii (zâmbește, participă la jocuri adecvate vârstei, își schimbă mimica în funcție de tonul pe care i se vorbește), se joacă funcțional și explorează jucăriile.

M.C: Vă mulțumesc pentru aceste răspunsuri care, pe mine cel puțin, mă liniștesc și îmi întăresc convingerea că jucăriile și ecranele nu înlocuiesc părintele, iar copilul are nevoie să i se vorbească cât mai mult, fără diminutivele atât de frecvent întâlnite (,,apiță”, ,,păpiță”, ,,suculeț”, ,,mâncărică”, ,,joculeț” și lista poate continua). Voi pune în practică toate sfaturile primite la momentul oportun. 

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.