,,Păpușa ta nu s-a pierdut. A plecat într-o călătorie.”

WhatsApp-Image-2021-12-16-at-15.18.42

În 8 mai 2004, Cesar Aira publica articolul ,,Păpușa călătoare”, în El Pais. Jordi Sierra i Fabra, după ce a citit acest articol, s-a încumetat, la 80 de ani de la moartea lui Franz Kafka, să reconstituie fragmente din scrisorile lui Kafka.
,,Pentru Franz, din partea unui gândac care, într-o zi, s-a trezit transformat într-un copil.”, scrie Jordi Sierra i Fabra pe prima pagină a cărții Kafka și păpușa călătoare. Dedicația lui mi-a amintit de volumul Metamorfoza și alte povestiri, scris de Kafka. Eram în al treilea an de facultate când am făcut cunoștință cu Gregor Samsa.
Franz Kafka și păpușa călătoare, pe de parte, mi-a plăcut pentru că oferă detalii legate de viața lui Kafka, iar pe de altă parte, pentru că am descoperit o carte pentru copii. Merită să fie recomandată și copiilor.

Cu această ocazie, am descoperit că plimbările prin parcul Steglitz din Berlin ,,erau ca un balsam” pentru Kafka, bucurându-se de viața care fremăta în acest parc. Avea 40 de ani, însă ieșise la pensie din cauza sănătății șubrede, tuberculoza fiind boala care l-a măcinat.
Într-o dimineață însorită, în timp ce se plimba prin parc, Kafka întâlnește o fetiță care plângea. Înduioșat de plânsul micuței, acesta este hotărât să afle de ce plângea. Elsi, căci așa o chema pe fetiță, își pierduse păpușa, pe Brigida.
,,Dar păpușa ta nu s-a pierdut, a plecat într-o călătorie și ți-a trimis o scrisoare. O, cum am uitat! Desigur, ți-o aduc mâine.” – i-a spus scriitorul care, astfel, a devenit poștașul păpușilor timp de trei săptămâni, după cum relatează Dora Dymant, ultima sa iubire. În acest timp, Kafka i-a scris lui Elsi, în fiecare zi, câte o scrisoare. Dimineața, se întâlneau și i-o citea, așezați pe banca ,,acoperită mai tot timpul de umbra unor copaci”, la adăpost de privirile trecătorilor. Elsi a aflat că păpușa ei călătorește prin Franța, Londra, Viena, Africa… Scriitorul a reușit să alunge tristețea fetiței și, mai mult decât atât, a ajutat-o să înțeleagă că, uneori, poți să pierzi ceea ce iubești, însă, până la urmă, iubirea se întoarce la tine.
Nu m-aș fi gândit niciodată că voi da peste un Kafka care știe să se pună în mintea copiilor și să o facă atât de bine. Întrebat de fetiță la ce oră se vor vedea în ziua următoare, acesta îi răspunde: ,,Când cele două limbi ale ceasului stau așa – și și-a pus degetele arătătoare într-un anume unghi ca să-i arate.”. Odată stabilită întâlnirea, cei doi își iau rămas-bun, Kafka realizând că spusese ,,da” ,,unei răni profunde pe care i-ar fi putut-o face fetiței o întâmplare ca aceea.”. Nu voia ca Elsi să crească cu gândul că păpușa o părăsise. 

Kafka, conștient de misiunea sa, va împiedica două lucruri: 1. frustrarea născută din respingere și 2. neîncrederea în natura umană. Cu alte cuvinte, ,,era în joc o speranță, cel mai sfânt lucru din viață.”. Aripi de Icar simțea cum îi cresc și-l ridicau până la acele lumi care luau naștere când se apleca ,,asupra foii de hârtie și născocea cele mai ciudate povești inventate vreodată. Era scriitor. Dar niciodată nu scrisese scrisoarea unei păpuși călătoare pentru fetița care-i fusese stăpână până când se despărțiseră.”. Cuprins de febra creației, se îndreptă spre casă și se oprește în fața ușii doamnei Hermann care avea o fiică, cerându-i acesteia să-i împrumute o păpușă la care vrea doar să se uite. Ajuns acasă, va începe să scrie.
În prima scrisoare, Brigida ajunsese în Londra. După ce își cere scuze pentru felul în care a părăsit-o, păpușa îi vorbește despre plinătatea verbului ,,a trăi” – ,,a trăi înseamnă să mergi mereu mai departe, să profiți de fiecare moment, de fiecare prilej și de fiecare șansă. Și tu vei face asta peste câțiva ani. Noi, oamenii și păpușile, suntem făcuți din sentimente și din emoții pe care va trebui să ni le arătăm puțin câte puțin. Ele dau energie vieții noastre.”. Elsi va afla și despre frumusețea orașului Londra, atât de frumos descris de păpușa călătoare care era entuziasmată de faptul că începuse o viață nouă.
A doua scrisoare va veni de la Paris.  La fel ca în prima scrisoare, îi va descrie orașul și obiectivele pe care le-a vizitat și aventurile de care a avut parte.
A treia scrisoare venea de la Viena – ,,un oraș sever și pragmatic, nobil și plictisitor.”.
A patra scrisoare – din Veneția – ,,un oraș perfect ca să-ți lași imaginația să zboare.”.
Urma să viziteze Moscova, Spania, Grecia, Ungaria, Africa, America cea fascinantă de la Nord la Sud.
În două săptămâni, Kafka a scris paisprezece scriitori – ,,Brigida străbătea lumea cu o viteză amețitoare și aventurile ei erau tot mai insolite, tot mai frumoase, tot mai demne.”. Corespondența aceasta l-a absorbit pe Kafka cu totul, ,,într-un mod cathartic…”.
Mi-a plăcut și mai mult când am descoperit că în lumea păpușilor nu există granițe, rase și probleme. Totodată, mi-au plăcut și răspunsurile lui Kafka la întrebările fetiței. De pildă, atunci când Elsi își exprimă dorința de a-i scrie și ea Brigidei, Kafka îi va spune că Brigida e o păpușă călătoare, iar păpușile călătoare nu stau mult timp într-un oraș, sunt nestatornice. Descoperirea iubirii însă o va face să rămână în același loc mai mult de o zi. În Tanzania. 

Kafka o va mărita pe Brigida, iar ultima scrisoare, după trei săptămâni epistolare, o va găsi pe Elsi cu zâmbetul pe buze, fericită că păpușa ei și-a găsit fericirea-n lume. Dorindu-și parcă să-și ducă misiunea până la capăt, Kafka îi va duce lui Elsi cea mai frumoasă păpușă de porțelan pe care o găsise la magazin – ,,cu părul roșu, cu ochi vii, buze de vis și o splendidă rochie roșie.”, transformând chipul fetiței într-un ,,poem, într-un cântec”. O păpușă pe care o chema Dora, așa cum o chema și pe iubita lui. 

Un scriitor a împiedicat o dezamăgire, dezamăgirea de a fi abandonat de o ființă pe care o iubești. Kafka, cu ajutorul scrisorilor sale, a pregătit=o pe Elsi pentru pierderile pe care avea să i le aducă viața. Pentru el, a fost ultima aventură, iar pentru Elsi, a fost o inițiere într-ale vieții. Oricum ar fi fost, amândoi au ieșit câștigați din acest joc. Citiți această cărticică! Veți descoperi că scriitorii nu scriu pentru ei și cuvintele au forță! 

,,Kafka a fost cel mai mare descoperitor de semne în viața modernă.” – Cesar Aira

Din păcate, scrisorile nu au fost găsite niciodată, iar cele pe care le veți descoperi în această carte sunt inventate de scriitorul Jordi Sierra i Fabra, sfârșitul fiind unul imaginar. De-a lungul timpului, Klaus Wagenbach a căutat fetița, dar fără succes. 

Kafka a încetat din viață în sanatoriul Kierling, lângă Viena, pe 3 iunie 1924.  Avea 41 de ani. Alături i-a fost Dora Dymant.

,,Un scriitor nu trebuie doar să știe să observe, ci trebuie să descopere semne ascunse în tot ce observă. Mult elogiata precizie chirurgicală a privirii lui Kafka devenea scriitură în procesul de transmutare a lucrurilor vizibile în semn.” – Richard Stach

Cartea poate fi comandată de aici: https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=43e561e47&unique=9a6f02fef&redirect_to=https%253A//www.libris.ro/kafka-si-papusa-calatoare-jordi-sierra-i-fabra-VRE978-606-081-004-9–p24207953.html%253Fgclid%253DCj0KCQiA5OuNBhCRARIsACgaiqXM_ewnNiwhP5rGz3clkXdPj6zJH2hoeMdtl_ZtS5Mu29-beKk1KFgaApuoEALw_wcB.

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.