Crești,
iar pe mine mă cuprinde un dor năprasnic de curcubeul de pe cerul din burta mea.
Crești,
iar eu aș vrea să te mai nasc o dată, să mai cucerim lumea împreună.
Crești,
iar sânul, stors de energie, se va topi de dorul guriței mici care l-a prins cu putere,
în primele ore ale vieții.
Crești,
iar timpul îmi fură mirosul inocenței tale și te aruncă, nemilos, în vârtejul lumii.
Crești,
iar eu rămân mică, ascunsă-n cochilia mea, prinsă-n cursa gândului că, în primul an, am fost totul tău.
Crești,
iar eu sunt fericită că totul tău am fost eu, când nu răzbeai în lumina lumii.
Crești,
iar pe mine mă cuprinde un dor năprasnic de a aduce viața, din nou, în casa noastră.
Menu
Menu
