Războiul care m-a învățat să trăiesc, Kimberly Brubaker Bradley

De data asta, am făcut cunoștință cu o Ada sigură pe sine, dornică să antreneze balaurii, să dea o mână de ajutor femeilor din Organizația Femeilor Voluntare, o Ada care luptă cu propria persoană pentru a înțelege semnificația cuvântului ,,familie”.

Ar putea fi o imagine cu copil, în aer liber şi text care spune „Războiul HISTORY care sat trăiesc m-a învățat KIMBERLY BRUBAKER BRADLEY”

 

                                                    ,,Poți înțelege lucrurile cum dorești, iar într-o zi s-ar putea să le și crezi.”

La concluzia asta ajunge invincibila Ada, la sfârșitul celui de-al doilea volum, sugestiv intitulat, Războiul care m-a învățat să trăiesc. Resursele limitate, viața în izolare, supraviețuirea în condiții austere și bătălia care se dă în sufletul Adei, încă împăienjenit de ura mamei biologice, o determină să privească cu reticență bunătatea și iubirea celor din jur. E prea frumos să fie adevărat. Are nevoie de timp să asimileze tot binele ăsta care a năvălit în viața ei. Susan, cuprinsă de puternice sentimente materne pentru cei doi copii, îi va da răgazul necesar, iar, în final, cuvântul ,,mama” se va lipi pe buzele Adei.
Răul provocat pentru totdeauna de mama naturală a săpat o groapă în sufletul fetiței care acum învață cum se fac lucrurile într-o familie. Ada vrea să știe cum sunt bunicile, cum este să ai o soră, ceea ce află alături de Maggie și Ruth. Vrea să cunoască semnificația unor cuvinte pe care le aude în discuțiile oamenilor mari. Dicționarul primit în dar de Crăciun o salvează, explicându-i cuvintele al căror sens nu îl știe. Astfel, întreg romanul conține definiții ale unor cuvinte uzuale pentru noi, dar necunoscute pentru Ada, fetița care și-a petrecut primii zece ani din viață închisă într-un apartament și chiar într-un dulap, când era pedepsită. Ada are un suflet brăzdat de cicatrici, pe care le ignoră uneori, dar cicatricea operației nu o poate ignora. Astfel, trecutul de pe strada Elsa revine, dându-i ghionturi. Cicatricile invizibile sunt dureroase.
Viața alături de Susan și Jamie, ,,în peștera lor”, e una cu lipsuri. Mi-a rămas întipărită în minte scena în care Susan taie o banană și fiecare își ia o felie: Susan, Ada, Jamie, Lady Thorton, Ruth, Jonathan și Maggie. Oamenii ăștia, toți, au mâncat o banană, au împărțit o banană! Războiul i-a învățat să trăiască, să împartă ceva cu cei de lângă ei, să se bucure că sunt toți laolaltă, să prețuiască viața în simplitatea ei, să realizeze că nu există o credință bună și una greșită, ci doar moduri diferite de a gândi, să înțeleagă că durerea e de la Dumnezeu, însă există viață după ea.
În vreme de restriște ,,Mai bine să fii nefericit cu ai tăi decât să fii nefericit singur.”. De la nemți putea veni un singur lucru bun: poveștile fraților Grimm, poveștile din fața focului care le fac serile mai frumoase.
Doamna Rochester, cocoșul Peter, motanul Bovril, Untișor și Oban, caii, Petunia și Pansy, găinile, toți fac parte din familie și se bucură de afecțiunea și grija copiilor.
La editura Arthur, cărțile de istorie sunt violet, iar Războiul care m-a învățat să trăiesc e violet, așa că, am aflat lucruri noi despre viața copiilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De astă dată, am aflat că recolta de cartofi din Anglia era atât de importantă pentru efortul de război, încât toate şcolile care mai funcţionau – chiar şi cele scumpe, cum era școala lui Maggie – le dădeau elevilor liber timp de două săptămâni pentru ca toți copiii din Anglia să poată ajuta la strânsul cartofilor, iar doamna Rochester era un porc comunitar.
Citiți continuarea romanului Războiul care mi-a salvat viața! O lectură constructivă atât pentru un copil, cât și pentru un părinte. Copiii cresc frumos acolo unde sunt iubiți. Ei își amintesc cum i-ai făcut să se simtă, nu ce le-ai spus. Mi-aș dori să țină minte părinții acest lucru!
Ada vrea să fie iubită și ocrotită de mama ei. Când ajunge să aibă parte de toate astea, luptă cu propria identitate pentru a ieși din puțul întunecat, obișnuită prea mulți ani cu bezna. Lumina e orbitoare și are nevoie de timp pentru a se obișnui cu ea. Vrea să devină aidoma fetei care gonea în galop, cea pe care o văzuse în ziua în care fuseseră evacuați. Curajoasă și cu un avânt scânteietor, Ada va deveni cea care tânjea să fie. O carte onestă și provocatoare care ne oferă o lecție. Copiii trebuie udați zilnic cu iubire și bunătate. Iată cum se cresc OAMENII încrezători în propriile forțe, gata să se lupte cu oricine!
Mulțumesc, copil minunat, pentru carte! Un cadou minunat pentru copilul din mine! 📚✍ 

Cartea poate fi comandată de aici: https://www.editura-arthur.ro/info/carte/razboiul-care-m-a-invatat-sa-traiesc-k-brubaker-bradley-violet-history-nou-s?gclid=Cj0KCQjwjo2JBhCRARIsAFG667W807uVpKpnqPd507HgLjS4B7c87hbOBiZQKMloQrXfhKKW3ssO5zkaAvWIEALw_wcB

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.