Contesa din Toscana, Dinah Jefferies

📖,,Cred că o femeie este capabilă de orice poate face un bărbat, ba și mai mult decât atât.”

Ar putea fi o imagine cu carte şi în aer liber

Am descoperit-o pe Dinah Jeffries anul trecut, când mi-am comandat Soția plantatorului de ceai. Am citit-o în două zile. A urmat Fiica negustorului de mătase, Văduva de safir, iar acum Contesa din Toscana. Înainte de ploi este următorul roman care așteaptă să-i fie răsfoite paginile cu nesaț de lectură. Apoi, musai să fac un top al romanelor scrise de Dinah Jeffries. Până atunci, primul loc este adjudecat de Contesa din Toscana

Patriotism, sacrificii, suferință, loialitate și iubire. Despre asta este vorba în Contesa din Toscana. Sofia, Anna, Maxine, Carla și Elsa luptă pentru a-și apăra țara în Al Doilea Război Mondial. Femeile astea sunt puternice, curajoase și luptătoare. Pe gustul meu! ,,Muieri hotărâte”, cum s-ar zice în Ardeal. Este un roman în care personajele luptă, speră până în ultimul moment, se sacrifică de dragul oamenilor iubiți și cred cu toată ființa lor că, într-o zi, soarele va răsări și o să fie bine.
Este momentul în care Italia se afla în mijlocul luptelor dintre naziști și Aliați. Invadați de naziști, înființează GAP (Gruppo di Azione Patriottica), iar femeile joacă un rol important. Aproximativ 35.000 de femei s-au aflat în rândurile partizanilor. Oamenii ăștia curajoși s-au străduit să zădarnicească planurile naziștilor, iar femeile nu s-au dat în lături. Au sărit și ele în foc.
Sofia e contesa, dar când vine vorba de țara ei și de săteni, sare și ajută pe toată lumea, punându-se în primejdie de multe ori. Nu se refugiază în spatele luxului și al titlului. Lorenzo, la fel ca plantatorul de ceai, e un soț absent, mai tot timpul plecat în interes de serviciu, un aspect sesizabil în toate romanele. Aldo e tânărul care crede prea mult în puterea tinereții și cade răpus de naziști. Carla e mama care ar face orice pentru puii ei. Anna își dorește ca fiul ei să crească într-o lume lipsită de teroarea bombelor și a avioanelor, iar pentru asta face tot ce îi stă în putință. Gabriela e tânăra inocentă care crede că tot ce zboară se și mănâncă. Maxine, o tânără membră a Rezistenței, este personajul feminin care mi-a captat atenția. Descoperă iubirea, dar războiul nu o lasă să se bucure de acest sentiment înălțător și îi răpește singurul bărbat pe care l-a iubit vreodată, pe Marco, un partizan.
Maxine se ridică, se curăță de praf și o ia de la capăt. Un personaj remarcabil.
Sofia – Maxine, o alianță indestructibilă. Reușesc să îl ascundă pe James, un soldat britanic parașutat de aliați pentru a înfăptui transmisiuni radio cu informații despre armata nazistă și mișcările acesteia. 

Citiți romanul și descoperiți de câte lucruri sunt capabile două femei, iar când mai intră și altele în joc, e lesne de înțeles că există sorți de izbândă! Scrierea curge, suspansul e prezent, descrierile te catapultează în Toscana, Buonconvento, Gargonza, Florența, iar inima ți se face cât un purice când își face apariția maiorul Kaufmann.
Până și mirosul de rozmarin și iasomie dulce parcă se ascund în filele romanului. Un roman cu personaje excepționale în situații excepționale. ,,Toți avem o poveste.”, iar povestea lor ar trebui sa ne dea de gândit. Noi, spre deosebire de ei, trăim vremuri de un infinit de ori mai bune din toate punctele de vedere. Noi nu cunoaștem însemnatea cuvântului PACE. Ei au luptat pentru PACE – ,,ce cuvânt mic pentru ceva atât de mare, ceva pe care toți îl considerau de la sine înțeles până când îl pierdeau.”.
Pisiceala și sensibilitatea în rândul femeilor nu își aveau locul într-un astfel de peisaj. Ele au luptat alături de bărbați pentru țara lor. Un roman despre patriotismul acerb. Un roman care, încă din primul capitol, promite că avea să fie bine, pentru că trebuia să fie așa. Un roman despre demnitate în orice moment. Un roman care ne reamintește cât de importante sunt lucrurile mărunte, pentru că de ele ne este cel mai dor, atunci când le pierdem. Un roman despre luminița de la capătul tunelului. Un roman pentru care Dinah Jeffries s-a documentat îndeaproape înainte de a se așeza la masa de scris, dacă luăm în considerare ordinea cronologică a evenimentelor prezentate și detaliile. E nevoie de o documentare asiduă pentru scrierea unui astfel de roman, dar a meritat pe deplin efortul.
Am fost acolo. Am plâns, am râs, am luptat, am crezut că ploaia se va opri și bine am făcut, căci soarele a răsărit, iar când am ajuns la ultima pagină, am ieșit din transa indusă și am fost precum un copil mic care nu și-a împlinit somnul, cum zicea bunica. Parcă aș mai fi dormit puțin, parcă voiam să mai stau acolo, după terminarea războiului, să îi văd fericiți, plini de acea joie de vivre. De data asta, Dinah Jeffries a excelat. S-a întrecut pe sine. Citiți romanul! Pentru a vedea acest crescendo al scriitoarei Dinah Jeffries, recomand Soția plantatorului de ceai, Văduva de safir, Fiica negustorului de mătase și Înainte de ploi și, în cele din urmă, Contesa din Toscana.
*,,Nu poți să fii slab sau să tolerezi slăbiciunea, dacă vrei să schimbi lumea.”
*,,Mama spune că există întotdeauna lumină în mijlocul întunericului.”
*,,E Dumnezeu care îmi spune să merg acasă.”

P.S Fotografia este sugestivă. Mi-a amintit de Sofia, personajul principal, care, într-o zi de primăvară, în 1944, aduna flori sălbatice ,,sub un cer atât de albastru încât părea, în ciuda năpastei, că viața ar putea să merite a fi trăită într-o bună zi.” și le punea ,,în mici vaze ale speranței prin toată casa, cu parfumul atât de pur și de benefic, ceea ce era oarecum de ajutor.”.
#Nemira#bookaholic📚#ocartepesăptămână

Cartea poate fi comandată de aici: https://nemira.ro/contesa-din-toscana-dinah-jefferies

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.