Charlotte, David Foenkinos

,,Adevărata măsură a vieții este amintirea.”

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi floare

Duminică dimineața. Mă uit prin bibliotecă să văd ce nu am citit. Cred că în biblioteca fiecărui cititor se găsesc cărți nerumegate. Îmi face cu ochiul un miniroman, o carte care se citește în trei-patru ore, cu pauze. Este vorba despre Charlotte, scriere care îi aparține lui David Foenkinos. Îmi spun: ,,Vladimir doarme două ore, deci este timp suficient pentru a mă decide dacă merită să îl ascult pe acest scriitor sau nu!”. Cafeaua pregătită, creionul și evidențiatorul, pătura pe picioare, perna la spate, liniștea cuibărită în camera lui Vladimir. Un adevărat ritual. 😊 Gata. Sunt pregătită pentru prima întâlnire cu David Foenkinos. 

Pe prima pagină, e un citat care îi aparține lui Kafka. Pe a doua pagină, background-ul romanului: ,,Acest roman este inspirat din viața lui Charlotte Salomon. Pictoriță de origine germană, asasinată la vârsta de 26 de ani, pe când era însărcinată. Principala mea sursă de inspirație este lucrarea sa autobiografică <Viață? sau Teatru?>”. Caut să cumpăr <Viață? sau Teatru?>, dar constat că nu există încă o traducere. Îmi dau seama că sunt abia la a doua pagină, însă interesul mi-a fost deja surescitat. O răsfoiesc. Are opt părți și un epilog. Mă întorc la prima parte și încep să citesc. Citesc, citesc, citesc! Sunt la partea a cincea, când văd doi ochișori care mă privesc zâmbind. O pun deoparte cu promisiunea că voi reveni, în aceeași zi, asupra ei. După o pauză de jumătate de oră, revin. Printre MA-MA, jucării aruncate din pătuț, îmbrăcat să ieșim la plimbare, alăptat, termin romanul. Mulțumesc pentru această primă întâlnire, convinsă că vreau să mai am parte de una, căci așa se întâmplă când te îndrăgostești, iar eu m-am îndrăgostit de stilul lui Foenkinos. Delicatețe, de același autor a apărut tot la editura Nemira, așa că, next meeting is already settled. Redau impresiile, dar nu ca de obicei. Nu, de astă dată, vreau să păstrez stilul scriitorului chiar și în această pretinsă recenzie.

Un fascicul de emoții se revarsă din paginile acestui roman. 

Emoțiile sunt filtrate de David Foenkinos. 

El descoperă povestea și o aduce în fața noastră, a cititorilor. 

Chiar și așa, emoția încă e în stare pură. 

Îmi place stilul lui Foenkinos. 

Nu e îmbâcsit de figuri de stil și imagini artistice. 

Se simte prospețimea scrierii. 

Un conglomerat de emoții tari. 

Povestea unei căutări. 

Un scriitor a pornit în căutarea lui Charlotte Salomon.

Care și-a găsit sfârșitul la Auschwitz.Gazată. 

Însărcinată. La 26 de ani.

Când lumea capătă culoare.

Ea știe cel mai bine ce e culoarea.

Spaimele, visurile, dorințele.

Pe toate le transpune în picturi fascinante. 

În Franța, unde se refugiază. 

Când naziștii o fugăresc. 

Își va picta propria viață.

Va și scrie.

Așa ia naștere <Viață? sau Teatru?>. 

Creează o lume. 

,,Asta e toată viața mea!”.

O încredințează doctorului Moridis.

Într-o valiză.

Toată viața a ascultat refrenul morții. 

Prenumele și-l citește, pentru prima dată, pe o piatră funerară.

Charlotte. 

Așa se numea mătușa ei.

Cea care s-a sinucis. 

Franziska, mama ei, se sinucide și ea.

Bunica ei se sinucide.

Toate, la un interval de 13 ani.

O cifră fatidică.

O dată la 13 ani se ascultă refrenul morții. 

Cântat de ele, cele care vor să plece.

Charlotte crește cu o mamă vitregă. 

Cu o cântăreață celebră, Paula.

Cu un tată absent.

Medic renumit, Albert.

Charlotte crește știind că o gripă i-a furat mama.

Cea care promite că va trimite scrisori din cer.

Nu trimite scrisori.

Charlotte crește.

Colții naziștilor îi smulg visurile. 

Avântul penelurilor e domolit.

Dar se întrevede o speranță. 

Admiterea la Academia de Arte Frumoase.

Extaz.Fericire. 

Descoperă dragostea.

Alfred, profesorul de muzică al mamei vitrege. 

Exuberanța momentului nu ține mult.

Albert este arestat. 

Cu un ,,Vă rugăm să ne urmați!”.

Fără alte explicații. 

Parcă e Joseph K., personajul lui Kafka.

Charlotte fuge în Franța. 

Secrete bine tăinuite ies la iveală. 

Cunoaște experiența lagărului. 

Gustă apoi libertatea.

Dar nu pentru mult timp.

Viața își croiește drum înăuntrul ei.

Alexander e în culmea fericirii. 

Dar sfârșitul se apropie…

Acuratețea e perceptibilă.

Ritmul e dinamic. Fraze scurte.

Reconstituirea unei vieți.

Evocarea unui destin tragic.

Portretul unei pictorițe.

Hannah Arendt, Walter Benjamin. 

,,Geniile de origine germană se află împrăștiate pe munte.”

Am simțit prezența ei.

Și a scriitorului deopotrivă. 

O spune cât se poate de clar.

Am fost, am văzut, am întrebat. 

Nu e ficțiune. 

E o viață de om.

Curmată timpuriu.

Când panelul prindea avânt.

Și viața creștea în pântecul roditor.

Totul e povestit într-un mare poem.

Citiți romanul! 📚Își merită pe deplin premiile primite. Acum, am un alt gând. Mi-aș dori un tablou. Să îl pun lângă biblioteca aia mare la care visez. Să știe că am adus lumea ei în colțișorul meu. Să știe că e vie în amintirea mea. Benjamin avea dreptate – ,,Adevărata măsură a vieții este amintirea.”.#EdituraNemira📚#PlăcereaLecturii

Cartea poate fi comandată de aici: https://www.libris.ro/charlotte-david-foenkinos-nem978-606-758-474-5.html

 

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.