Cazul doctorului Kukoțki, Ludmila Ulițkaia

,,Nașterea omului e cel mai imperfect mecanism natural. Niciun animal nu suferă atât. Durerea, durata ei și uneori riscul pentru femeia care naște sunt semnele locului deosebit al omului în lume. Cu două picioare, cu spinarea dreaptă, cu privirea îndreptată numai înainte, cu mâinile libere… este singura ființă conștientă de legătură dintre zămislire și naștere, dintre dragostea trupească și cealaltă, cunoscută numai lui, omului. Jertfă adusă poziției verticale – spun unii. Pedeapsă pentru păcatul originar – afirmă alții.”

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Închei anul cu o carte pe care o așez în raftul ,,relecturilor”. E de recitit și de așezat la loc de cinste în biblioteca oricărui cititor. Îmi pare rău că abia acum am descoperit-o pe Ludmila Ulițkaia, dar nu e timpul pierdut. O să-mi întregesc lista viitoarelor lecturi cu romanele ei. Descrierile mi-au amintit de Zuleiha deschide ochii, scrisă de Guzel Iahina, un alt roman remarcabil. Îmi place Tolstoi la nebunie și cred că acesta este motivul pentru care mi-a plăcut și Ludmila Ulițkaia. Se aseamănă în multe privințe cu Tolstoi. Îmi place literatura rusă. Îmi place Rusia. Îmi doresc să ajung acolo. Îmi place că rușii sunt oameni hotărâți😉. Când am ales numele fiului nostru, ne-am gândit la Sfântul Vladimir, Luminătorul Rusiei, cel care a adus creștinismul în Rusia.
Regăsim în romanul Cazul doctorului Kukoțki peste jumătate de secol de istorie a Rusiei: stalinismul, ascensiunea la putere a lui Hrușciov, „dezghețul” ideologic, prigonirea elitei, epurarea în lagărele siberiene și mișcările boemei artistice.
Pavel Alekseevici Kukoțki își manifestă interesul pentru medicină încă din copilărie, fiind dornic să elucideze misterele trupului omenesc. Provine dintr-o familie de medici. Tatăl său moare în 1917, într-un vagon-spital spulberat de un obuz, în timp ce încerca să salveze alte vieți. Pavel Alekseevici studiază medicina și ajunge medic ginecolog. Descoperă că posedă darul vederii pătrunzătoare, dar acest dar depinde de felul în care își trăiește viața. Alege să țină la distanță femeile, însă asta până când apare Elena Gheorghievna, ,,captura de război”, care are o fetiță din prima căsătorie, pe Tania. Fericirea înflorește în sânul familiei Kukoțki care este generoasă din cale afară cu cei care sunt săraci. În fiecare lună, când se lua salariul, luau lista cu cei asupriți de soartă și le pregăteau pachete. PA, căci așa i se spune la spital, luptă împotriva unui regim politic care interzice avorturile: ,,întreruperile de sarcină fuseseră interzise oficial în 1936, aproape odată cu adoptarea Constituției staliniste”. Operațiile pe care le face PA sunt rezultatul avorturilor ilegale: ,,Dacă femeia era salvată, în urma unui asemenea diagnostic ajungeau pe banca acuzaților și victima și persoana care folosise procedee vechi de când lumea. Câteva sute de mii de femei împânzeau lagărele din cauza acestui articol de lege.”. Vrea să schimbe sistemul de sănătate publică. Ține o adevărată lecție de anatomie în fața activistului de partid, ducând în fața acestuia un uter secționat, spre indignarea acestuia: ,,Dacă după un avort ilegal reușesc să o scot la capăt salvând femeia, trebuie să scriu în fișa medicală avort spontan, altminteri o bag la închisoare. Sau pe vecina ei, care are și ea copii mici. Jumătate din copiii de la noi nu au tată.”. 

Se pare că nu se lovește doar de ,,zidul” regimului politic, ci și de părerea familiei – Vasilisa, femeia care se ocupă de casă, ajunge să îl vadă drept un criminal când aude ce vrea să facă, cu toate că văzuse bunătatea care izvora din sufletul medicului: ,,Însemna că Pavel Alekseevici, pentru care avea mare respect, era de partea criminalelor, a ucigașelor, se îngrijea de ele, să le lase libere pe nerușinate, să trăiască în dezmăț.”. Elena, soția lui, îl condamnă pentru dorința lui de a autoriza avorturile, iar PA îi spune că nu se află în postura de a judeca: ,,N-ai dreptul să vorbești. N-ai organul acesta. Odată ce nu poți să rămâi însărcinată, nu poți să te pronunți.”, intervenție chirurgicală la care chiar el participase. Acesta este momentul în care începe declinul familiei Kukoțki. Cuvintele soțului cad precum un bolovan peste Elena care îi reamintește că nu e tatăl adevărat al Taniei – ,,Doar nu ești tatăl Taniei…”. Totul se schimbă. Fericirea din casa familiei Kukoțki își ia la revedere. Elena începe să uite, să își creeze o lume a ei, fiind tot timpul cu cele două pisici. PA se refugiază în muncă și în votcă. Nu uită de Tania care era marea lui iubire. 

Tania este dezamăgită de lumea științei și renunță la carieră. Rătăcește nopțile pe străzile Moscovei, își trăiește așa-zisa dragostea alături de cei doi frați Goldberg, rămâne însărcinată, cunoaște un alt bărbat, pe Serghei, bărbatul alături de care cunoaște adevărata dragoste și care îi iubește fiica, la fel cum o iubise Pavel Alekseevici pe ea. Parcă povestea se repetă. Tania, din cauza neglijenței medicilor, moare. PA nu reușește să o salveze cum făcuse cu mama ei odinioară. Viața îi ia cea mai de preț comoară lui, medicului Pavel Alekseevici. Omul Kukoțki, nu medicul Kukoțki, suferă o pierdere care lasă urme adânci. Viața este nedreaptă cu omul care, la un moment dat, salvează fetița unei femei pe care nu o poate salva de la moarte în urma unui avort făcut în condiții mizere. O salvează pe Toma. El este Kukoțki, cel care înainte de a fi medic este OM. Un altruist incurabil. Evghenia Fiodorovna, fiica Taniei, va naște băiatul pe care mama ei și-l dorise atât de mult, nepotul de care Kukoțki, dacă ar fi trăit, s-ar fi bucurat ca de propriul copil. 

Cazul doctorului Kukoțki este și un roman de familie, iar când spun asta, îmi vin în minte cuvintele lui Tolstoi din romanul Anna Karenina – „Toate familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită e nefericită în felul ei.”. Chiar așa e…
Interesantă este și parabola din a doua parte a romanului, unde o recunoaștem pe Elena în Noua și pe Kukoțki în Bărbatul Ras în Cap. Raportul știință-religie este dezbătut în acest roman.
Un roman la finalul căruia realizezi că viața îți dă pe de o parte și îți ia pe de altă parte. Legea compensației există și este o lege care nu iartă pe nimeni, indiferent de statut. Citiți romanul! 😉 Îl așez în topul lecturilor!
Foreword Reviews descrie cel mai bine romanul – „Cazul doctorului Kukoțki este saga unei generații și o explorare îndrăzneață a memoriei, medicinei, eticii, misticismului și iubirii.”.
🖌️,,Uterul – mușchiul cel mai puternic și mai complicat construit din organismul femeii.”
🖌️,,Calitățile soției îl încântau, defectele ei îl înduioșau. Asta se numește căsnicie.”
🖌️,,Importanța timpului scade la bătrânețe.”
🖌️,,Psihiatria, știința cea mai nesigură și vagă.”

Cartea poate fi comandată de aici: https://www.libris.ro/cazul-doctorului-kukotki-ludmila-ulitkaia-HUM978-606-779-731-2–p21142811.html?gclid=CjwKCAjw95yJBhAgEiwAmRrutHTLNr6eB840-s51l0hvRw2t3Zaz4TpTfDJ3GZIOTmDfriyyEcIVxBoCdpcQAvD_BwE

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.