,,Cândva”, de fiecare ,,moment de bebelușeală”, mi se va face dor, dar mai cu seamă de nopțile în care căutai sânul cu ochii închiși și mă prindeai de deget. Poate nu ar trebui să mă gândesc la acest ,,cândva” îndepărtat. Poate ar trebui să mă bucur de fiecare minut petrecut împreună, dar știu că acest ,,cândva”, în nopțile în care te trezești să mănânci, iar eu nu mai pot de somn, se apropie și îmi spune ,,Bucură-te acum de el! Bucură-te că cineva se liniștește atunci când stă la pieptul tău! Bucură-te că ești MAMĂ!”.
,,Cândva” are dreptate… Într-o zi, ,,cândva” se va apropia și îmi va spune ,,Vezi, nu mai e dependent de tine! A prins putere în timp ce te strângea de deget și se hrănea cu viață din tine!”. Atunci, o să-ți spun, ,,cândva”, că îți mulțumesc că m-ai făcut să apreciez, la timpul potrivit, frumusețea clipelor ireversibile! O să-ți mai spun, ,,cândva”, că prefixul ,,in-” s-a lipit frumos de ,,dependent”, iar puiul meu a crescut frumos!
Până atunci, vino în fiecare noapte, iar când mi se închid ochii și aștept să o termine de savurat pe țiți, prietena lui, așa cum o numim noi, și amintește-mi să stau să îl privesc, să-l mângâi și să mă bucur de el ACUM.
