Anul de grație, Kim Liggett

,,Am ochii larg deschiși și acum văd totul.”

Ar putea fi o imagine cu căpşună şi text care spune „ANUL ANUL GRATIE”

Să nu vă îndoiți de magia voastră, Evelor! 😉
Anul de grație e un roman distopic visceral, plin de suspans, care înfățișează o lume misogină, o lume în care femeilor nu li se îngăduie să viseze. Toate poartă părul împletit pentru a nu putea ascunde nimic, nici măcar o privire plină de scântei magice. Singurul lucru care le diferențiază este culoarea panglicilor. Fetele tinere poartă panglici albe, fetele aflate în anul de grație poartă panglici roșii, iar soțiile panglici negre. Puritate, pasiune și moarte.
***
Prima distopie pe care am citit-o a fost Lobocoagulare prefrontală, scrisă de Vasile Voiculescu, pe care, țin minte și acum, am citit-o la recomandarea d-nei Alina Pamfil care ne-a deslușit tainele didactice limbii și literaturii române. La examenul final, a trebuit să vorbim noi despre acest text, prilej cu care am definit cuvântul DISTOPIE, prin comparație cu UTOPIE, cuvinte pe care le-am regăsit în lucrarea lui Sorin Stați, Cuvinte românești. O poveste a vorbelor, lucrare pe care o recomand oricărui cititor cu propensiuni lexicologice.
Și cum parantezele sunt nelipsite atunci când încep să scriu ceva despre o carte, fac și aici o paranteză. Andreea Pop este cea care ne-a recomandat această lucrare în cadrul seminarului de Lexicologie. Era o plăcere să pregătesc fișele de lucru pentru fiecare seminar. Țin minte fiecare carte recomandată de Oamenii de Litere de la Cluj. Scriu totul cu majuscule, pentru că așa se scrie atunci când vorbești de cei care se pun pe altarul cunoașterii. Ei sunt oamenii cărora le savuram fiecare cuvânt rostit, fiecare carte citată, fiecare discurs oratoric, culminând cu perorația.
***
= ,,Cuvântul utopie a fost format din două elemente grecești – u ,,nu” și topos ,,loc” – care trebuie să sugereze înțelesul ,,ceea ce nu se găsește nicăieri”. Părintele cuvântului utopie este un filosof, englezul Thomas More. În romanul său politico – filozofic Despre cea mai bună orînduire a statului și despre insula Utopia e vorba de o insulă imaginară, unde cunoscutul gînditor al secolului al XVI-lea situează un stat presupus perfect. Pentru Thomas More, descrierea vieții de pe insula Utopia este un pretext de a critica vehement rînduielile statului englez, pe vremea cînd începea exploatarea capitalistă. (Romanul apare în 1916). De atunci utopie a devenit termenul care desemnează o societate în care totul este perfect reglementat spre fericirea generală sau un sistem, un proiect (social ori politic) absolut irealizabil, deoarece nu concordă cu condițiile reale ale vieții, nu se bazează pe cunoașterea științifică a acestora. Luînd pildă de la Thomas More, și alți filozofi au născocit planuri de organizare a unor state ideale; utopii sînt și Atlantida nouă a lui Bacon sau Cetatea soarelui a lui Campanella. Se vorbește de asemenea de socialism utopic, caracterizat ca un complex de teorii socialiste care construiau planuri de reorganizare a societății rupte de condițiile vieții reale și de lupta de clasă, întrucît preconiza desființarea capitalismului și a exploatării fără lupte revoluționare și ignora legile istorice de dezvoltare a producției capitaliste.” (Sorin Stati, Cuvinte românești. O poveste a vorbelor, București, Editura Științifică, 1964, pp. 65 – 66)

DISTOPIE = ,,presupune un raport de putere existent între autoritatea în general discreționară și protestatarii care o contest; un sistem distopic are disidenți, oameni care gândesc astfel decât puterea și chiar opozanții.” (Ștefan Borbély, Civilizații de sticlă. Utopie, distopie, urbanism, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2013, p. 64).
distopia este o scriere despre o lume întoarsă pe dos. În această lume întoarsă pe jos, libertatea individului este anihilată.
-societatea distopică este, și ea, o anomalie. În universul distopic, informația este manipulată să ajungă doar într-o anumită formă și doar cu un anumit conținut la individ, care are libertatea de exprimare îngrădită.
Anul de grație înfățișează o lume întoarsă pe dos! Anul de grație este o distopie, una bine scrisă! Ținutul Garner este o utopie pentru bărbații de acolo, e Raiul pe pământ.
***
,,Anul de grație” sau anul în care fetele se leapădă de magie, o magie care i-ar putea face pe bărbații din ținutul Garner să-și piardă mințile. 16 este cifra fatidică. Când fetele împlineau 16 ani, pielea lor, potrivit concepțiilor bine împământenite, emana mirosul tinereții, care era atât de puternic încât ar fi putut să ademenească bărbații din paturile soțiilor. Pentru a se despovara de această magie, fetele erau izolate în sălbăticie, timp de un an. E anul de grație, anul în care învață să supraviețuiască și ajung să se vâneze unele pe celelalte precum niște hiene, căci aici nu poate fi vorba de așa-numita ,,coeziune”. După acest an de grație, se vor purifica și se vor întoarce acasă docile, gata de măritiș. Înainte de a pleca în sălbăticie, primesc un voal de la viitorul soț, iar cele care nu primesc un voal se vor întoarce din anul de grație cu gândul la un loc de muncă într-un atelier sau pe câmp. Fetele care nu primesc un voal trebuie să muncească. 

Tierney James, protagonista romanului, visează la o societate în care femeile au drepturi, își pot hotărî singure soarta, iar anul de grație nu există. Toamnă, iarnă, primăvară, vară, iar fetele se întorc acasă, unele pe picioarele lor, altele în sticluțe, atent conservate de braconieri, având proprietăți miraculoase pentru stimularea potenței, nașterea de fii sau vindecarea unor boli, fiind depozitate la șpițeria din ținutul Garner. Vă las pe voi să aflați ce se întâmplă în anul de grație! Mie mi-a amintit de Jocurile foamei, când am văzut cum fetele se sfâșie între ele. În lumea asta întoarsă pe dos, iubirea e doar pentru cei căsătoriți, nu pentru toată lumea.
,,Picioarele depărtate, brațele întinse, privirea spre Dumnezeu.” – îmi revine în minte episodul din Povestea slujitoarei, în care are loc actul procreării, femeia fiind văzută drept un ,,uter umblător”, iar libertatea lipsește cu desăvârșire. Două distopii sumbre care se aseamănă din multe puncte de vedere. Cu toate astea, nu îndrăznesc să o pun pe Kim Liggett pe aceeași treaptă cu Margaret Atwood. Margaret Atwood se pricepe de minune să creeze lumi întoarse pe dos. Kim Liggett scrie un roman distopic cu accente SF, cu elemente naturaliste semănate.
Citatele de pe prima pagină a romanului relevă caracterul distopic al romanului Anul de grație:
✍,,Un șobolan într-un labirint este liber să meargă oriunde, câtă vreme rămâne în labirint.” – Margaret Atwood, ,,Povestea slujitoarei”;
✍,,Poate că există într-adevăr o fiară…poate că suntem doar noi.” – William Golding, Împăratul muștelor.
,,Nu vă abateți de la cărare. Astea-s regulile.” – În traducere, Fiți precum celelalte oi! Nu ieșiți din tipar! Oile negre vor fi excluse! Tierney este oaia neagră, în timp ce Kiersten este cea care urmează turma, pentru care o căsnicie plină de restricții reprezintă o normalitate.

Săgețile lui Cupidon zboară spre inimile pline de speranță ale celor care au curajul să fie asemeni oilor negre, descoperind astfel sentimentul care te poate înălța într-o societate încorsetată de regulile care se respectă cu sfințenie. Visul protagonistei e înmugurirea speranței că femeile vor fi într-o zi libere și vor trăi în armonie, fără teama apropierii ,,anului de grație” sau a viselor care ar putea fi malefice. Alegorii, simboluri, motive literare, toate poartă semnificații adânci.
🖋,,Ni se spune sexul mai slab. La biserică, în fiecare duminică, ni se inoculează ideea că totul este din vina Evei pentru că nu și-a izgonit magia când a avut prilejul, dar tot nu înțeleg de ce fetele nu au niciun cuvânt de spus. Bineînțeles, există aranjamente secrete, șoapte în întuneric, dar de ce hotărăsc băieții totul? Din câte îmi dau seama, toți avem inimi. Toți avem creiere. Sunt doar câteva diferențe, din câte văd, și majoritatea bărbaților par să gândească oricum cu partea aia.”
🖋,,Tot ce trebuie să faci e să deschizi ochii. Ai mei sunt larg deschiși.”
🖋,,Apele liniștite sunt adânci.”
🖋,,Visele tale sunt singurul loc care îți aparține doar ție îmi spune cuprinzându-mi cu blândețe fața între palme. Un loc în care nimeni nu te poate atinge. Păstrează-l cât poți de mult. Pentru că, în curând, visele tale vor deveni coşmaruri. (…) Să nu ai încredere în nimeni, îmi şopteşte. Nici măcar în tine însăți.”
Un roman de nota 10! Citiți cartea 😉📚

Cartea poate fi comandată de aici: https://www.litera.ro/anul-de-gratie?2pau=d79aaed64&2pdlst=CjwKCAjw1JeJBhB9EiwAV612y1UnUYo0WQ_fLFVwgaF2qUuzFz_ZQEKOeoUnQmjMoQnF3mfxjx8ZsBoCT8sQAvD_BwE&2ptt=quicklink&2ptu=0a8a2c4d9&gclid=CjwKCAjw1JeJBhB9EiwAV612y1UnUYo0WQ_fLFVwgaF2qUuzFz_ZQEKOeoUnQmjMoQnF3mfxjx8ZsBoCT8sQAvD_BwE

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.