Anotimpul albinelor, Lindsay Eager

Bzzz, bzzz…🐝🐝🐝 ,,Albinele aduc viața.”

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi carte

,,Prima carte e pentru mine.”, scrie Lindsay Eagar pe prima pagină a romanului Anotimpul albinelor. Un roman de debut scris ,,simplu și firesc”, așa cum însăși scriitoarea mărturisește. L-am pus pe listă la recomandarea bunei mele prietene, Diana Vălcăuan🤗. E încadrat în colecția Smart blue, colecția cărților inteligente. Editura Arthur rămâne una dintre editurile mele preferate.
,,Dacă albina ar dispărea de pe suprafața globului, atunci omul ar mai avea doar patru ani de trăit.”, zicea cineva și sunt în asentimentul lui/ei. De ce spun ,,cineva”, și nu Albert Einstein? Sunt convinsă că toți știu că acestea sunt cuvintele lui Einstein. Einstein a murit în 1955, iar acest citat apare într-un pamflet scris în 1994, pamflet care ar fi fost scris cu ocazia unui protest al apicultorilor în Bruxelles, iar lucrul acesta îl spune un apicultor și tind să îi dau crezare – https://www.mierefilip.ro/teoria-lui-einstein-despre…/.
Ce bine ar fi dacă ne-am gândi la aceste lucruri înainte de a folosi pesticide și le-am lăsa să își facă treaba, că tare bine se mai descurcă! Nu am adus întâmplător în discuție acest aspect. În povestea lui Sergio care, întotdeauna, începe cu ,,A fost odată ca niciodată, a fost odată un copac”, albinele roiesc necontenit în jurul acestui Copac care le asigură oamenilor nemurirea. Până într-o zi, când Rosa, dornică să vadă lumea, se hotărăște să își îndeplinească acest vis, iar Sergio, din dorința de a o ști în siguranță, îi face o brățară din scoarța copacului. Brățară o protejează de fiecare dată când se află în fața morții, așa că, se întoarce acasă, hotărâtă să le spună și celorlalți cât de frumoasă este lumea și că pot să o vadă, iar Copacul îi va proteja. Toți încep să creadă că ,,Darul nu se pierde.”, așa că, tot taie din el. Treptat, treptat, Copacul se transformă într-un ciot, iar oamenii pleacă rând pe rând, mai puțin Sergio, care, de fiecare dată, o aștepta pe Rosa lui. Odată cu dispariția Copacului, se instalează seceta, albinele dispar, moartea își face apariția, florile dispar, iar Sergio devine din ce în ce mai abătut. Linia dintre realitate și imaginar e destul de subțire. Sergio nu e bunicul care are ,,un borcan cu fursecuri veșnic plin, care te îmbrățișează ca un urs, care, la masa de seară, îți toarnă gogoși fără să clipească.”. E un bunic ale cărui becuri de Crăciun s-au stins. Așa îi explică mama Carolinei ce este demența. E un bunic care pune aceleași întrebări, dar al cărui suflet încă e plin de dragoste. Ínes, cățelușa familiei, e la fel ca Sergio, statornică și loială rădăcinilor sale. Nu îl părăsește în niciun moment, iar, în final, moare, prevestind parcă sfârșitul bunicului, fără de care nu ar mai fi putut trăi, căci nimeni nu ar mai fost atât de atent cu ea precum bunicul care întreba de fiecare dată: ,,Are Ínes mâncare? Și apă?”, spunând apoi nostalgic ,,E un câine bun.”. Parcă o recompensa pentru tot devotamentul ei.
Între bunic și nepoată se stabilește o legătură specială. Totul datorită unei povești despre Copacul nemuririi. Bunicii au argint în păr și aur în inimă, iar inimile ni le cuprind pentru veșnicie. Bunicul Sergio se pricepe să spună povești, iar Carol savurează fiecare propoziție, așteptând curioasă finalul, însă bunicul îi spune că ,,Poveștile nu au sfârșit. Ele se prefac mereu în noi începuturi.”. Bunicul o îndeamnă să nu își renege rădăcinile, pentru că fac parte din ea. Află că timpul nu se măsoară în secunde, minute și ore, ci în schimbări, iar când schimbările se adună, timpul zboară.
Anotimpul albinelor e un roman al familiei, dacă ne gândim la îndemnul lui Sergio, care se regăsește aproape în fiecare capitol. E un roman al devenirii. După o vară petrecută la fermă, Carol nu mai este adolescenta prinsă în tumultul orașului. Viața îi apare sub o altă ipostază. Privește cu alți ochi timpul care este atât de prețios. E un roman care aduce în prim plan relația dintre frați, dintre copii și părinți. E un roman despre ,,rădăcini”, despre statornicie, despre loialitate, despre viață, dar și despre pierderea oamenilor dragi, momente firești care închid cercul vieții (”coming full circle”). E un roman de pus în biblioteca unui adolescent, dar și a unui adult. Uneori, inocența te ajută ,,să vezi” mai bine, să simți și să nu lași momentele prețioase să zboare. Un roman care te învață că viața e motivul să faci totul, că seva vieții trebuie stoarsa în fiecare zi, iar ,,Lucrurile devin imposibile numai dacă te gândești prea mult la ele.”.
Portretul femeii, soție și mamă, e fin creiont. Pentru Sergiu, ,,Rosa era un adevărat izvor de viață. Viața curgea prin ea, se revărsa precum fântânile din sat, după ploaie, și de aceea albinele dansau mereu în preajma ei, ca nişte îngeri făcători de miere. Unde era Rosa, era și viață. Şi unde era Rosa, era şi Sergio.”. Frumoasă este și imaginea mamei, văzută prin ochii fiului: ,,Dacă urletele oamenilor ar avea gust, vocea lui Papá ar fi precum ceapa smulsă din pământ înainte de vreme, fiartă în amăreală şi uitată în frigider. Mamá nu striga decât de bucurie, niciodată de furie. Strigătele ei ar avea gust de stele şi jeleuri, din acelea care ți se topesc în gură. Mama era caldă ca razele soarelui…ba nu, era însuși soarele.”.
Citiți romanul 😉! Dacă ați avut bunici, vă veți reaminti de cei care v-au ținut mâinile în mâinile lor, iar o parte din inima voastră au dus-o în veșnicie. Dacă încă mai aveți bunici, prețuiți-i și ascultați-le poveștile, chiar și atunci când ficțiunea pândește momentul ideal pentru a se instala în povestea lor.
🐝,,Prin Dumnezeu, toate sunt cu putință. Și misterele. Și minunile.”
🐝,,Timpul nu se măsoară doar în minutele adunate sau scăzute pe ceas. Trebuie să-ți găsești singur unitatea de măsură.”
🐝,,Să nu-ți renegi niciodată rădăcinile. Ele sunt parte din tine.”
🐝,,Nu mai avem flori. Nu mai avem albine. Nu mai avem nici timp.”
🐝,,Mă timpul cu ajutorul schimbărilor.”
,,Când schimbările astea se aduna claie peste grămadă, atunci știu că timpul zboară.”
🐝,,În fiul lor aveau o lume întreagă de explorat. O lume cu totul nouă.”
🐝,,Lucrurile devin imposibile numai dacă te gândești prea mult la ele.”
🐝,,Dacă îndrăznești să ridici capul, dacă îndrăznești să ieși din mulțime, riști să fii mâncat. ”
🐝,,Mama era caldă ca razele soarelui…ba nu, era însuși soarele.”
🐝,,Să îți fie teamă de viață e mai rău decât să mori. Stoarce fiecare zi de seva vieții din ea.”
🐝,,Viața e motivul să faci totul.”
🐝,,Nu contează cât voi trăi, contează numai ce voi face cu timpul ce-mi va fi dat. Nu-ți fie teamă să trăiești, și nu-ti va fi teamă nici să mori.”
🐝,,Nu există un sfârșit, (…) fiindcă poveștile nu se termină niciodată. Doar se prefac, iar și iar, în noi începuturi. Ca inelele unui trunchi de copac.”
P.S Dacă vreți un semn de carte cu puțin praf magic, nu ezitați să-i scrieți! Nicoleta Jibeteanhttps://www.facebook.com/fatacutricoumandru/
#bookaholic📚📚📚🐝

Cartea poate fi comandată de aici: https://www.editura-arthur.ro/info/carte/anotimpul-albinelor-lindsay-eagar-s

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.