,,Ai puțină Răbdare!”

WhatsApp-Image-2022-02-02-at-15.40.50

,,Să nu îți fie niciodată teamă să o iei de la capăt!”

O carte violet, pentru că la Arthur cărțile de istorie sunt întotdeauna violet. Violet History este colecția mea de suflet. Tare m-aș mai bucura să se discute și la clasă aceste romane. De pildă, Trandafirii din Mexic se studiază la școală, în America. Mai mult, romanul a fost adaptat pentru teatru și piesa s-a jucat în mai multe orașe din SUA.

În colecția Violet History regăsim personaje puternice, evenimente istorice stropite cu puțină ficțiune și multe lucruri interesante despre locurile prin care te poartă lectura. De data asta, am ajuns la El Rancho de las Rosas, în Mexic, într-o vale care ,,trăiește și respiră”. Aici, Esperanza învață să asculte bătăile de inimă ale pământului și să aibă răbdare.

,,Ai puțină răbdare și fructul o să-ți cadă în palmă. Trebuie să ai răbdare.”
Esperanza trăiește într-o casă mare, are rochii de mătase, servitori, oameni care o adoră, petreceri, serenade, mâncare din belșug și alte lucruri la care, în 1930, în Mexic, puteau aspira doar cei avuți, iar Esperanza se numără printre ei.
Ramona și Sixto Ortega, părinții ei, oameni generoși, îi vor ajuta pe muncitori, dorindu-și să planteze și în sufletul Esperanzei dorința de a oferi o mână de ajutor celor înghesuiți de viață într-un ungher.
Alfonso și Hortensia, o indiancă Zapotec, sunt servitori în casa familiei Ortega, dar au statutul unor prieteni. Iubeau pământul și munceau cot la cot, reușind să reînvie grădina de trandafiri care fusese lăsată de izbeliște de generații întregi. Miguel era băiatul Hortensiei și al lui Alfonso. Piele arămie, ochii mari, sprâncenele groase, răbdător, puternic și iscusit. De-o astfel de caracterizare directă are parte Miguel din partea naratorului obiectiv. Caracterizarea indirectă va fi la fel de generoasă, faptele lui reliefând curaj, iubire pentru Esperanza, hărnicie, perseverență și altruism.

Voi întregi galeria personajelor pozitive cu bunica Esperanzei, ,,Abuelita”. Cel mai important personaj, după părerea mea. Ea a fost sursa inspirației pentru scriitoarea Pam Muñoz Ryan. Esperanza Ortega a fost bunica scriitoarei. Poveștile istorisite în copilărie de către bunica, care s-a mutat din Mexic în SUA și a avut parte de vremuri pline de încercări, și-au găsit locul în această carte recomandată copiilor, dar nu numai. Spre deosebire de Esperanza din roman, bunica era căsătorită atunci când a imigrat în California, iar soțul ei, Jesús Muñoz, la fel ca Miguel, fusese mecanicul tatălui ei. Asemenea Esperanzei din roman, bunica își spăla hainele în albiile publice, mergea la ,,jamaicas” în fiecare sâmbătă și avea grijă de cele trei fiice. Acolo s-a născut mama scriitoarei, Esperanza Muñoz.
Cartea este presărată cu multe cuvinte în limba spaniolă, obiceiuri mexicane, detalii legate de grevele din California, în domeniul agriculturii, detalii care, la o primă lectură, pentru un copil, nu vor fi asimilate drept verosimile. Inclusiv modalitatea de obținere a documentelor pentru călătoria în America este veridică. Mi-ar fi plăcut ca povestea să continue și să fie integrate și detalii despre repatrierea mexicană. Între 1929 și 1935, cel puțin 450 000 de mexicani și americani de naționalitate mexicană au fost trimiși înapoi în Mexic. Furtuna de nisip din cauza căreia se îmbolnăvește mama Esperanzei din roman este și ea fidelă realității. Furtunile de nisip erau frecvente, iar oamenii erau afectați de febra văii. Am descoperit informații și despre ,,Echipajul scutecelor” în consemnările scriitoarei din finalul cărții. Conchizând, bunica scriitoarei a avut o viață asemănătoare Esperanzei din roman, dar Speranța a fost cea care i-a dat putere să izbutească.
,,Nu-i de mirare că în limba spaniolă ,,esperanza” înseamnă ,,speranță”.”
Luis și Marco, frații vitregi ai lui Papa, le vor lua casa și terenurile, când Papa moare, autoarea reliefând un alt aspect al vremurilor respective, când femeilor nu li se lăsa pământ, așa că tío Luis va ajunge să stăpânească moșia El Rancho de las Rosas. Tío Luis era președintele băncii, iar tío Marco era primarul orașului – ,,tot timpul încrâncenați și întunecați și mergeau întotdeauna cu bărbia prea sus.”, ,,Vulturii!”, detalii evidențiate prin intermediul caracterizării directe, realizate de Esperanza și Abuelita.
,,…ne avem unii pe alții. (…) Noi suntem ca păsările Phoenix.”. Cu deviza asta, va pleca Esperanza spre America, iar anii ce va să vină îi vor demonstra că Abuelita nu se înșală niciodată.
Femeia din tren, care vinde ouă pentru a-și hrăni copiii, oferă o lecție unui adult, mai degrabă decât unui copil:
,,Sunt săracă, dar sunt și bogată. Îi am pe copiii mei, am o grădină cu trandafiri, am credință și am amintirile cu cei care au plecat înaintea mea. Ce-mi mai trebuie?”
Scriitoarea surprinde și diferențele de statut, prejudecățile vremii, încredințându-i lui Miguel sarcina de a ni le expune:
,,Bogatul are grijă de bogat, în vreme ce săracul se îngrijește de cel care are chiar mai puțin decât el.”
Structura cărții mi s-a părut interesantă! Treisprezece capitole care poartă denumirea unui fruct sau a unei legume: las uvas (strugurii), las cebollas (cepele), las papas (cartofii), los melones (pepenii galbeni) și lista poate continua, invitându-ne parcă la cules, alături de cei care sunt numiți campesinos (lucrătorii câmpului).
O lectură ușoară pentru o după-amiază de duminică, care se adresează adolescenților, dar și adulților. Ne oferă o lecție de viață. Azi, poți fi pe cele mai înalte culmi, iar mâine, în cele mai întunecate abisuri. Totul se poate nărui peste noapte, dar, într-o zi, totul poate redeveni ce a fost odinioară. Abuelita e înțeleaptă, blândă, caldă și un izvor de motivație pentru Esperanza, sfatul ei călăuzindu-i pașii în noua călătorie:
,,Uită-te la modelul de pe margine. Munți și văi. Acum tu te afli pe fundul unei văi și probleme se țes în jurul tău. Dar în scurt timp vei ajunge iar în vârful muntelui. După ce vei urca câțiva munți și vei vedea câteva văi, vom fi iarăși împreună.”
L-am notat și eu! Să țin minte că atunci când mă voi afla pe fundul unei văi, nu trebuie să disper, ci trebuie să mai urc câțiva munți. Citiți Trandafirii din Mexic! Momente istorice, cuvinte în spaniolă, obiceiuri mexicane, lecții de viață, familie și iubire, prietenie, generozitate și recunoștință. Hortensia și Alfonso mi-au demonstrat că prieteniile aristoteliane chiar există, dar se găsesc greu, iar când se descoperă, se răsplătesc cu Recunoștință.

Cartea poate fi comandată de aici: https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=43e561e47&unique=9a6f02fef&redirect_to=https%253A//www.libris.ro/trandafirii-din-mexic-pam-munoz-ryan-ART978-606-086-254-3–p24613876.html%253Fgclid%253DCj0KCQiA9OiPBhCOARIsAI0y71CybgykWxLf-v3Px9N6emb5rNOdlmFsfBsdcPX2L-0L0gpL77RK4gkaAgbCEALw_wcB.

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.