Acolo unde femeile sunt regi, Christie Watson

,,Copilul a văzut pe dinăuntru trupul mamei lui. Or, cine poate cunoaște un secret mai mare decât acesta?”

Ar putea fi o imagine cu în aer liber

Acolo unde femeile sunt regi și Acolo unde cântă racii. Sunt câteva titluri din biblioteca mea, unde totul se găsește ,,acolo”. Un adverb de loc care are puterea să cuprindă o lume. Mi-a făcut cu ochiul, de multe ori, această carte, mai mult datorită titlului, căci așa se întâmplă când te crezi o Lagertha modernă. Mă gândeam că o să descopăr o societate patronată de femei. Nu am descoperit un singur loc unde femeile sunt regi, ci trei. 

,,Unul este în acel moment de după naştere, când generații întregi de femei se scurg în trupul uneia singure şi toată lumea se înfioară, iar natura ne aminteşte cine este rege.”. Am fost ,,aici”… Îmi doresc să mai am ocazia să retrăiesc momentul eliberării forței în lume. E momentul în care simți că ai cucerit lumea. Eu am fost acolo unde femeile sunt regi și vreau să mai merg. ,,Al doilea loc este Nigeria, unde – ții minte-o femeie, o prostituată chiar, era atât de respectată, încât a fost făcută rege.”, nu știu cum e în Nigeria, dar, pot să spun că, prin intermediul scrisorilor lui Deborah, am făcut un exercițiu de imaginație și am văzut ,,un loc ca o gură de Rai”. Am descoperit că ,,Nigeria înseamnă strălucire și stele.”. Al treilea loc este ,,în Rai, unde femeile sunt regi, negreşit, căci în Rai toate relele de pe pământ sunt îndreptate.”, iar Dumnezeu e fericit că am împlinit vrerea lui: ,,Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” (Geneza, 1:28). Iată cele trei locuri în care femeile sunt regi: Nașterea unui copil, Nigeria și Raiul, orice este posibil pentru noi în aceste locuri. 

Filele cărții ascund o poveste profundă despre iubirea maternă în ipostaze diferite și, totodată, lumea exotică a Nigeriei, cu toate frumusețile ei. Romanul debutează cu prima scrisoare a lui Deborah, adresată micuțului nigerian, Elijah, despre a cărui etimologie, mama, Deborah, povestește în a patra scrisoare: ,,Elijah este cel care a stăpânit focul din cer și a zburat sus, în Rai, într-un vârtej.”. Elijah este un băiețel de șapte ani, care se luptă cu vrăjitorul dinăuntrul său, un vrăjitor care a ieșit din abisul de depresie în care s-a scufundat Mama.Elijah are o cicatrice pe frunte și pe corp, dar cele mai multe cicatrici sunt în sufletul lui fraged, toate cauzate de dogme, îndrăznesc să spun. Episcopul e ,,Spânul”, dar de data asta, botezul nu se face în fântână, ci într-o cadă cu acid. Stilul epistolar mi-a atras atenția. Zece scrisori îi trimite mama biologică lui Elijah, scrisori care ar putea ,,răni urechiușele unui copil”, dar ea vrea să îi spună tot, pentru că ,,între o mamă și fiul ei nu există secrete”. Au fost momente în care am fost furioasă pe mama biologică, pe Deborah, dar scrisorile ei, care mustesc a iubire maternă, mă făceau să fiu mai înțelegătoare. Felul în care îi povestește despre locurile natale, despre povestea de dragoste dintre ea și Akpan, despre sentimentele ei materne, despre legătură dintre ei doi, mamă și fiu, despre momentele ei de rătăcire, despre neliniștea care o bântuia, toate acestea m-au făcut să o tratez ca pe un personaj căzut în abisul depresiei, de unde întrevede o licărire a lucidității, pentru că în scrisori eu am văzut o Deborah care își conștientizează greșelile, și le asumă, nu spune în niciun moment că a făcut bine ce a făcut, vrea ca fiul ei să fie un fiu bun pentru noua familie și știe că într-o zi se vor revedea. Nu vreau să îi găsesc vreo scuză acestei Mame, însă cred că bezna dogmei a strâns-o-n lanțurile sale. Vorbim de o Mamă care are convingeri religioase bine sădite, aspect evidențiat și de nenumăratele trimiteri biblice din întreg romanul, iar în scrisorile ei, Dumnezeu e omniprezent. Nigeria și al ei misticism își face loc în occidentalism. În Deborah am văzut-o pe Fatou din romanul lui Schmitt, Felix și izvorul invizibil. Sufletul lui Deborah, asemeni sufletului lui Fatou, este adânc înrădăcinat în pământul fierbinte al ținuturilor natale. Akpan și Deborah trăiesc o frumoasă poveste de dragoste pe meleaguri străine, departe de Nigeria. Iubirea lor e totul. Dumnezeu revarsă binecuvântarea peste căminul lor și le dăruiește un fiu, pe Elijah, un fiu născut ,,din dragoste, din stelele nigeriene”. Moartea își va întinde mantia peste casa lor și totul este învăluit în întuneric din acea zi, singura pată de culoare fiind mașina roșie, care o urmărește pe Deborah. După cinci ani, în care Deborah și episcopul se luptă să scoată forța malefică din Elijah, apelând la metode fizice și psihice de tortură, în urma unui procedeu cu șurubelnița, autoritățile se sesizează și iau măsuri. Din acel moment, Elijah va bâjbâi în lumina cvasi-aprinsă de asistenții sociali, care încearcă să îi găsească un loc, însă, de fiecare dată, vrăjitorul îl face să fie ,,un copil afurisit”. ,,Se luptă” cu acest vrăjitor, vrea să nu îl lase să scape, dar, uneori, nu reușește să răzbească cu el. Fricile îi sunt accentuate de mutarea dintr-o casă în alta, de vrăjitorul care nu îi dă pace, de oamenii care se agită în jurul lui, încercând să găsească o soluție pentru comportamentul său deviant. Am văzut în cuplul Nikki-Obi luminița de la capătul tunelului pentru Elijah. Am crezut pentru o clipă că și-a găsit liniștea, că vrăjitorul a plecat, că dragostea unei mame, chiar și a uneia adoptative, îl va ajuta să depășească acest hop, înrădăcinat de Deborah. Pe de altă parte, o avem pe Nikki, care își dorește cu ardoare să fie mamă, să i se spună ,,Mama”, să iubească precum numai o mamă poate iubi. Obi își dorește și el la fel de mult să fie tată. Am văzut în cuplul Nikki-Obi doi oameni care nu s-au lăsat doborâți de vitregiile vieții. Watson își tratează personajele cu empatie, este o scriitoare înțelegătoare. Creează niște personaje cărora le dă drumul în lume, dar nu înainte de a le înzestra cu putere și curaj pentru a face față unor experiențe teribil de dureroase. Știe că ,,Viața nu se trăiește după cum scrie la carte. Viața este un haos.”. 

Acolo unde femeile sunt regi e o carte care scoate la iveală dedesubturile adopției, făcându-ne pe noi, pe adulți, să conștientizăm că procesul de adopție e unul anevoios pentru copil, nu pentru părinții adoptivi. Copilul e cel care trebuie să se obișnuiască cu doi necunoscuți, până la urmă, care râvnesc la statutul de părinți, însă un copil ,,al nimănui” vine la pachet cu temeri, suferințe, cicatrici, frica de nou. Nikki-Obi sunt doi oameni care se înarmează cu răbdare, cărți de parenting și multă iubire. O perioadă, vrăjitorul nu își mai face apariția, iar Elijah se acomodează destul de repede cu noii părinți. În realitate, totul este doar pentru moment, căci forța malefică revine, îi alungă somnul și scoate ce e mai rău din el. De fapt, ,,vrăjitorul”, așa cum îl numește Elijah, e capodopera Mamei și a episcopului-escroc, traumele provocate în primii ani de viață au dat naștere acestui vrăjitor. Va veni momentul în care Elijah se va simți împărțit între dragostea pentru mama biologică, Deborah, și cea adoptivă, Nikki. Am văzut acest conflict interior și în discuția despre școală. Nikki îi spune că nu trebuie să se frământe prea mult din cauza școlii, iar Mama, Deborah, i-a spus că ,,Școala este ca un bilet de călătorie spre orice loc unde vei vrea să pleci, și dacă înveți foarte bine, vei putea călători la clasa întâi.” (cea mai frumoasă definiție). Elijah purta în inimă cuvintele Mamei… Elijah este micuțul nigerian iubit, ,,cum nu a mai existat vreodată o iubire pe lume.”. Pentru el, Mama e un înger, Mama e Raiul, Mama avea miros de banane un pic arse și biblioteci cu cărți vechi. Mama, cea care a simțit ,,moliciunea caldă rotindu-se în ea și pe Dumnezeu murmurând în trupul ei”, se roagă pentru puiul ei: ,,Când vântul va sufla tare, aşa cum sigur o va face, sper să nu te clatini decât un pic, aceasta este ruga mea.”. Îmi vin acum în minte cuvintele lui Charles Dickens din Poveste de Crăciun – ,,Rugăciunile unei mame sunt întotdeauna ascultate.”. Cuvintele care răsună în mintea lui Elijah au rol anticipativ – ,,Noi ne aparținem unul altuia, tu și eu, de-a pururi și dincolo de veșnicie chiar.”.

Bunicul mi-a plăcut foarte mult. Un bunic modern, cu origini nigeriene, care caută pe eBay. Am văzut atâta sărbătoare în sufletul bunicului, implicare, dorință de a-l salva pe Elijah de vrăjitor. Am văzut un bunic atipic. De regulă, vârstnicii merg la biserică și sunt convinși că Dumnezeu doar acolo poate fi găsit. Bunicul nostru nu e așa. El știe că Dumnezeu e pretutindeni și că nu e nevoie să mergi la biserică pentru a vorbi cu El. Cu toate astea, e greu să convingi chiar și un copil de șapte ani că Dumnezeu e pretutindeni și că vrăjitorii nu există, când, timp de cinci ani, el a fost învățat contrariul.Elijah e sigur de două lucruri: vrăjitorul există, iar Mama îl iubea. Prețul pe care îl va plăti este devastator, încercând să se convingă de dragostea Mamei și de cuvintele ei, el e convins că poate să zboare… 

Jasmin e fetița care, din punctul meu de vedere, aduce puțină veselie în acest roman cuprins de torentul întunericului. Asemeni bunicului, ea și mama ei, Chanel, aduc o avalanșă de bucurie. Mesele în familia Nikki-Obi au fost o gură de aer proaspăt pentru mine. În aceste momente am văzut o familie fericită și am crezut că Elijah și-a găsit liniștea în mijlocul lor. Elijah a fost un timp al lor, însă dorul de Mama prinde aripi. Mama îl așteaptă ,,Acolo unde femeile sunt regi”, iar pe Mama nu o poți dezamăgi. Cuvintele ei le porți în inimă. 

Epilogul, unde am regăsit perspectiva unui Elijah eliberat, m-a liniștit. A ajuns ,,Acolo unde femeile sunt regi”, după o călătorie anevoioasă, dar ce mai contează când ești cu Mama? Acum, nu îl mai doare deloc, cum el însuși o spune: ,,Vă mulțumesc! Nu mă mai doare deloc.”. Cordonul ombilical e tăiat la naștere, dar rămâne acolo, e invizibil. Mama are mirosul ei, Mama e totul lui Elijah și oricâte lucruri ar fi făcut Mama, el tot e convins de iubirea ei, pentru că sângele lor e același. Lupta se dă în sufletul lui Elijah. Eu asta am văzut. Am văzut un copil care vrea să o revadă pe Mama cu orice preț, pentru că iubirea lor e ,,cum nu a mai existat vreodată o iubire pe lume”. Finalul, deloc predictibil, aduce cu el, pentru a nu știu câta oară, iubirea declarată a unei Mame, dătătoare de binecuvântare – ,,Şi apoi Mama mă trage şi mai aproape, până când sunt din nou parte din pielea ei, iar sângele nostru este acelaşi şi ea îmi şopteşte direct în inimă, în limba mea maternă: – Micuțul meu nigerian, te iubesc cum nu a mai existat vreodată o iubire pe lume.”

Citiți romanul! Dogmele, iubirea maternă în feluritele ei reprezentări, adopția, angoasele trecutului și ale lor tenebre, misticismul, credința, legătura copilului cu Mama, toate își au sălașul în acest roman magistral, scris de Christie Watson.

🖋,,Biserica a fost mereu o parte importantă din viața noastră. Când trăieşti ca în Rai, nu poți uita să îi mulțumeşti lui Dumnezeu.”

🖋,,Căsnicia părinților noștri avea temelii solide, aşa că atunci când vântul sufla prea vijelios, nu se clătina nimic.”

🖋,,În viață obții ce ai semănat, iar rugăciunea nu-i nici ea altfel.”

🖋,,Copiii aleg exact ce le lipsește.”

🖋,,Să fii îngrijorat este ca şi cum ai fi un soare şi ai un nor în față, iar norul nu te mai lăsa să vezi oamenii şi nici măcar să străluceşti.”

🖋,,A trata corpul fără a trata totodată şi sufletul este ca şi cum ai găti pilaf fără să pui sare: nu are niciun rost.”

🖋,,Viața este plină de taine pe care nu ni le spunem nici nouă înșine.”📚🖋👩‍👦#Mama#Mulțumesc, Diana Vălcăuan!

Cartea poate fi comandată de aici: https://www.libris.ro/acolo-unde-femeile-sunt-regi-christie-watson-TRE978-606-719-655-9–p1162983.html

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mădălina Crișan

Mădălina Crișan

Acesta este tărâmul meu virtual unde scriu cu entuziasm, cu dăruire, cu vulnerabilitate- pentru mine şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.